Recenzie Andiamo scrisa de "andres"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Intr-o zi de aprilie am citit ultimele pagini din Andiamo, cartea care imbina marea iubire si nisipul iluziilor intr-un mod cu totul emotionant. Sunt doua stiluri total diferite dar care se completeaza atat de bine… Am descoperit in Andiamo un jurnal de calatorie, doua vieti impletite intr-una singura, o partitura de pian cantata la doua maini… Asta este Andiamo, cantecul de sirena asezat in cuvinte calde, cuvinte de dor, de iubire. Sunt doua drumuri parcurse in acelasi timp si traite separat.

Am inceput cartea in momentul in care am atins-o, am inceput lectura desi nu o deschisesem inca. Alice Nastase Buciuta si Simona Catrina s-au intalnit pe coperta si au pictat in nuante de cer senin un cantec, o poveste, un drum… Andiamo. M-am oprit din mers. Nu mai conta unde eram, unde trebuia sa ajung ce urma sa fac, contau doar cuvintele, povestea care acum avea un final. M-am asezat la prima masa pe care am vazut-o si am continuat lectura. Cu fiecare cuvant, ma intorceam in povestea zeitelor mele dragi. “Povestile au nevoie de finaluri (fericite!)” a spus Alice mai tarziu. Si citind descopeream frumusetea cuvantului intors la mine si a povestii pe care am asezat-o candva in raft cu lacrimi in ochi. M-a rascolit acest final, acest inceput. Andiamo si-a inceput povestea cu finalul cartii Noi suntem zeite. A fost un fel de semnal de alarma, parca a vrut sa imi aduca aminte ca unele carti se citesc cu sufletul, se traiesc pur si simplu.

Doua zile mai tarziu am asezat cartea in biblioteca si am zambit. Imi veneau in minte fragmente din carte, iubiri mari aprinse frumos si stinse in noapte, impliniri si iluzii desarte, ironii fine, cuvinte pline de-nteles… Cartea este o calatorie in sufletul si mintea autoarelor. Are ceva aparte… nu trebuie sa le cunosti, trebuie doar sa te lasi in voia lecturii si ele te cuceresc prin felul lor de a scrie, de a fi pentru ca in cuvintele lor sunt bucati din ele insele desenate cu lacrimi si zambete, cu experienta unor vieti frumoase dar presarate cu tristeti lungi si sperante mari.

Rusia, Italia, Olanda, Irlanda, Israel, Franta, America… sunt doar cateva dintre opririle lor pe drumul vietii. Mai mult decat niste simple locatii, sunt amintiri, fiecare oprire fiind pentru ochiul meu acele vederi de vacanta trimise cu drag si semnate cu iubire. Fiecare intamplare si-a facut loc in sufletul meu si mi-a furat zambetul, mi-a facut ochii sa lacrimeze… Am oftat la Roma, am plans la Paris si am ras in Canada. Am ras cu lacrimi de “umanoizii carora le ieseau fire din cap” si am plans incet ametita de nesomn si dor de el “Cum as putea sa adorm, cand nu am nicio speranta ca te-as putea visa?”…

Andiamo este cartea calatoriilor a doua suflete care stiu sa respire iubire, stiu sa desenze vise si sa daruiasca sperante. Le-am citit si le citesc cu drag pentru ca au darul acela special de a te face sa te simti tu prietenul lor cel mai drag, tie iti este destinat zambetul si lacrima. Iubirea lor te invaluie si te face sa visezi, sa crezi, sa speri… Va recomand Andiamo cu drag. Veti zambi si veti simti nevoia sa imbratisati!