Nene Adrian, păi ar trebui să fie vreo diferență între mine și femeia care face curat la vaci și vinde chestii? Ar trebui să fiu atât de învelită-n „elevarea” mea încât să vezi de la o poștă că eu nu fac curat la vaci, da? Uite d-aia nu-mi place elevarea, așa că o puteți păstra. Până atunci, eu o să mă mulțumesc să vorbesc fix ca femeia aia care-și duce viața în balegă și care, probabil, prinde nuanțele ceva mai ușor decât elevații. Hai, sănătate, v-ați irosit cu mine niște timp pe care-l puteați folosi cu spor. Pentru a vă mai eleva un pic, că niciodată nu ești destul de elevat în lumea asta. No, tocmai am făcut exces de un cuvânt pe care oricum nu l-am folosit niciodată, așa că nu-l voi (mai) folosi nici de acum. Mulțumesc pentru asta!

Elegant. Cât di cât.

A fi elevat nu înseamnă a folosi exprimări prețioase, savante, rupte parcă din trupul unui poet îmbălsămat, am depășit faza latiniștilor medievali care cultivau prețiozitatea ca marcă a unei literaturi superioare. Întâi urmărim ideile, pe urmă ne aplecăm și asupra criteriilor estetice. E un stil mai direct, fără ocolișuri, să priceapă toată lumea. Oricum, articolul mi se pare că suferă de o singură hibă: încă mai întreține mitul că librarii sunt altceva decât vânzători. (Uneori vânzători de neam dacă hulesc amintirea lui Ceaușescu, sau care-o fi fost chestiunea care l-a deranjat pe dl Adrian R, dar tot vânzători). Și mulți librari fac greșeala de a se angaja gândind despre ei că se află într-un loc de muncă elevat, ce înnobilează spiritul, când de fapt sunt doar echivalentul buticarilor, atât în ochii celor care-i angajează cât și a celor care vin și le cumpără produsele de pe raft. Ești critic literar? Nu. Ai scris și publicat? Nu. Menirea și talentul tău trebuie să fie administrarea unui spațiu comercial, cu tot ce presupune aceasta. Cum bine spunea autoarea: cărțile sunt o pasiune, nu un job.

Asa ca te astept cu o noua pagina de #jurnaldelibrar. 🙂

Mulțumesc! Va fi bine, indiferent cum și unde. Iar când nu va mai fi… oameni suntem, nu copaci. Sigur mai găsesc eu ceva care să-mi ofere cel puțin la fel de multe subiecte de scris.

Cu siguranță poveștile nu se opresc/limitează la #jurnaldelibrar! Și eu te pup!