Recenzie Biserica neagra. echinoxul nebunilor si alte povestiri scrisa de "crissis95"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Cartea a fost publicata abea in anul 1990 in tara noastra, fiind respinsa de cenzura in perioada comunista. Avem parte de un limbaj poetic imbinat armonios cu proza, cu toate ca este o lectura putin grea din punctual meu de vedere – datorita cenzurii careia a fost supuse, rezultatul fiind indicia pe care cititorul trebuie sa le descifreze.
Personajele nu au un nume, fiind mai mult asociate cu profesia lor, cadrele in care sunt prezentate diferite tablouri ale societatii din perioada anilor ’50 - ‘60 sunt sumbre, oamenii reci si ne-ncrezatori – pierzandu-si personalitatea – amanunt care ne face pe fiecare diferit in felul nostru; toate aceste lucruri sunt asociate cu perioada comunista din Romania din acei ani.
Cartea este scrisa ca un jurnal, in care scriitorul acestuia este in cautarea unei personalitati noi, in dorinta sa de a fi “liber”. Restul personajelor am putea spune ca sunt putin cam “sterse”, fiind ignorate de autor.
Studiind si alte scrieri din acea vreme, nu exista nici o exagerare a situatiei omului de rand sau a celui din inalta societate. Toti par a fi identici, pierzand orice urma de umanitate, indreptandu-se catre autodistrugere. Aici apare personajul principal care incearca sa fuga de aceasta lume, dar de fiecare data este adus inapoi la acea lume sumbra unde este izolat de toate “afacerile” lor.
Una din povestirile acestei carti care mi-au atras atentia intr-un mod deosebit, a fost cea a farului. Erau mereu 3 paznici care pazeau lumina farului pentru a oferi navelor calea sigura de a intra in estuar. Acestia au fost “cuceriti” de catre pirati, lumina farului fiind stinsa de acestia pentru a se asigura ca nici o nava nu va indrazni sa se aproprie (cel putin 6 luni, pana va veni schimbul urmator). Ceea ce mi-a placut, a fost modul in care autorul prezenta lupta pentru propria viata; foamete, depravarea somnului somnului, cautand mereu ascunzisuri, alcatuirea unui plan de scapare si sechelele provocate de imaginea uciderii propriului camarad.
O lectura provocatoare, dar care merita din plin fiecare minut, mai ales noua – care nu am prins nici un pic din acea perioada.