![\"D-ale](\"https:\/\/serialreaders.com\/blog\/wp-content\/uploads\/2019\/02\/Salon-750x667.jpg\")
<\/p>\nFiecare dintre noi avem amintiri\u00a0proprii\u00a0a celor mai frumoase momente din via\u021b\u0103, pe care le vedem limpede \u00een spatele ochilor \u0219i care au claritatea experien\u021belor marcante ale trecutului personal, pe care le-am dori retr\u0103ite din nou \u0219i din nou, ca \u00eentr-un fel de bucl\u0103 temporal\u0103. Pe de alt\u0103 parte,\u00a0nu trebuie s\u0103 c\u0103dem nici \u00een capcana nostalgiilor \u0219i a aceluia\u0219i trecut de care vorbeam. Poate doar dac\u0103 acele amintiri au dus la acest prezent, \u0219i nu la altul;\u00a0ne-au definit ca oameni, au completat \u00eentregirea la care vis\u0103m. Iar \u00een cazul meu, acele amintiri se raporteaz\u0103 mereu la anii\u00a0petrecu\u021bi la anticariatul din incinta Teatrului Na\u021bional Bucure\u0219ti. Era parc\u0103 din alt timp, \u0219i acest lucru nu se datora doar c\u0103r\u021bilor vechi sau a h\u0103r\u021bilor \u0219i obiectelor \u00eenc\u0103rcate de istorie \u0219i pove\u0219ti. Avea o anumit\u0103 atmosfer\u0103 boem\u0103, greu de descris. \u00cei spuneam simplu \u201cla Teatru\u201d, de\u0219i la intrare scria Apolo \u0219i era parte din grupul de libr\u0103rii \u0219i anticariate, plus o editur\u0103 care mai exist\u0103 \u0219i azi, cunoscut sub numele de \u201cNOI\u201d. Eu \u00eei mai spuneam \u0219i o \u201coaz\u0103\u00a0de libertate \u00een mijlocul Bucure\u0219tiului\u201d.\u00a0Ve\u021bi vedea de ce \u00een urm\u0103toarele r\u00e2nduri…<\/p>\n
<\/p>\n
Aveam \u00een anticariat un salon vechi, compus dintr-o canapea \u0219i dou\u0103 fotolii, nu mai \u021bin minte ce stil, dar cred c\u0103 era de pe la \u00eenceput de secol XX. Era adus de fratele lui Ovidiu Morar, unul din cei doi patroni ai grupului, pentru v\u00e2nzare. Costa ceva b\u0103nu\u021bi, era vreo 2 500 – 3 000 de lei \u00een urm\u0103 cu 12 ani, \u0219i Bebe, cum \u00eei spuneam noi, ne promisese un comision atr\u0103g\u0103tor ca s\u0103 ne stimuleze. Sigur, noi voiam s\u0103-l vindem, \u0219i nu prea. Spun \u201cnu prea\u201d pentru c\u0103 respectivul salon era perfect pentru \u0219uetele care se \u021bineau acolo, \u0219i la care participau prieteni \u0219i apropia\u021bi ai pr\u0103v\u0103liei, printre care se num\u0103rau arti\u0219ti, scriitori, critici literari sau de art\u0103, ori clien\u021bii fideli. Dar oricine era binevenit, mai ales c\u0103 discu\u021biile erau interesante, \u00eencep\u00eend de la filosofie, religie, art\u0103 sau literatur\u0103 p\u00e2n\u0103 la politic\u0103 \u0219i meciurile de fotbal din ziua aceea. Uneori salonul era folosit \u0219i \u00een alte scopuri, la care nu te-ai a\u0219tepta \u00eentr-un asemenea anticariat cu \u0219taif. Unul dintre prietenii mei venea destul de des la Apolo. Nu era el mare iubitor de c\u0103r\u021bi, dar \u0219i lui \u00eei pl\u0103cea mult atmosfera de acolo, at\u00e2t de mult \u00eenc\u00e2t se relaxa \u00een canapeaua lui Bebe p\u00e2n\u0103 \u00eel lua… somnul. \u0218i nu era chiar silen\u021bios, sfor\u0103ia destul de zgomotos sub privirile foarte mirate ale clien\u021bilor. Salonul s-a v\u00e2ndut \u00eentr-un final, spre marea noastr\u0103 p\u0103rere de r\u0103u.<\/p>\n
Cred c\u0103 am men\u021bionat \u00eentr-unul din episoadele trecute c\u0103 \u00eemp\u0103r\u021beam spa\u021biul cu o galerie de art\u0103 unde se \u021bineau constant expozi\u021bii, care se schimbau cam la dou\u0103 sapt\u0103m\u00e2ni. Ca s\u0103 ajungi \u00een galerie trebuia s\u0103 treci prin anticariatul care era \u00een stil vagon.\u00a0Zic\u00a0c\u0103\u00a0ar fi bine s\u0103\u00a0spun \u0219i\u00a0cum era aranjat\u00a0pe acolo, ca un exerci\u021biu de imagina\u021bie.\u00a0Dup\u0103 ce treceai de u\u0219a \u00eenalt\u0103 \u0219i grea de la intrare, te a\u0219teptau pe dreapta dou\u0103 vitrine joase de culoare maroniu deschis, apoi o pies\u0103 veche de mobilier din lemn masiv, de asemenea cu vitrine, care st\u0103tea mereu \u00eencuiat\u0103 pentru c\u0103 acolo \u021bineam de obicei c\u0103r\u021bile scumpe. Urma biroul nostru pe care st\u0103teau casa de marcat \u0219i, ocazional, c\u00e2teva c\u0103r\u021bi. Nici pomeneal\u0103 de vreun computer care s\u0103 aib\u0103 o baz\u0103 de date cu toate c\u0103r\u021bile. Nu, noi \u0219tiam din memorie aproape toate titlurile pe care le aveam, fie c\u0103 erau vechi sau noi. Mai f\u0103ceai un pas \u0219i d\u0103deai de vitrina \u00een care se g\u0103seau numai c\u0103r\u021bi cu autografe \u0219i dedica\u021bii, cele mai multe scrise de autori rom\u00e2ni. Cel mai fidel client al acestor exemplare semnate era scriitorul \u0218tefan Agopian, era primul loc unde mergea \u0219i niciodat\u0103 nu pleca f\u0103r\u0103 s\u0103 cumpere m\u0103car una. Peretele de dup\u0103 era acoperit de corpuri de bibliotec\u0103 \u00een care se g\u0103seau numai c\u0103r\u021bi noi, de libr\u0103rie. Iar salonul de care spuneam mai sus era \u00een fa\u021ba lor, l\u00e2ng\u0103 o mas\u0103 mare \u00een\u021besat\u0103 de nout\u0103\u021bi. Pe st\u00e2nga era mai simplu, doar o mas\u0103 de lemn la intrare, apoi veneau \u00een \u0219ir rafturi dup\u0103 rafturi pline cu c\u0103r\u021bi vechi. Pere\u021bii erau acoperi\u021bi aproape \u00een totalitate de tablouri, h\u0103r\u021bi, gravuri sau litografii \u00eenr\u0103mate.\u00a0Abia apoi descopereai galeria, care urma anticariatului \u00een partea dreapt\u0103 cu o sal\u0103 ce avea aceea\u0219i form\u0103 \u00een stil vagon \u0219i aproximativ aceea\u0219i lungime.<\/p>\n
![\"Anticariat\"](\"https:\/\/serialreaders.com\/blog\/wp-content\/uploads\/2019\/02\/Fonograf-750x724.jpg\")
<\/p>\n
Bun, s\u0103 revin la galeria de art\u0103. Spuneam c\u0103 expozi\u021biile se schimbau la dou\u0103 sapt\u0103m\u00e2ni. Erau de tot felul, de la pictur\u0103 clasic\u0103, desene, gravuri sau pictur\u0103 abstract\u0103 p\u00e2n\u0103 la sculpturi \u0219i instala\u021bii complicate \u0219i far\u0103 \u00een\u021beles pentru un privitor obi\u0219nuit. Genul la care te ui\u021bi cu o fals\u0103 concentrare, \u021bin\u00e2nd m\u00e2inile la spate \u0219i \u00eencerc\u00e2nd, f\u0103r\u0103 succes de cele mai multe ori, s\u0103-i p\u0103trunzi \u00een\u021belesul. Dar cel mai mult \u00eemi pl\u0103ceau vernisajele, erau un deliciu. Nu numai pentru c\u0103 vindeam mai mult dec\u00e2t de obicei, dar unele dintre ele erau un spectacol \u00een sine. Pe l\u00e2ng\u0103 obi\u0219nuitele vernisaje cu discursuri plictisitoare \u0219i aplauze for\u021bate, erau unii arti\u0219ti care chiar se pricepeau s\u0103 fac\u0103 atmosfer\u0103. Unul dintre ace\u0219tia era pictorul Vasile Pop-Negre\u0219teanu, originar din Ardeal, faimos \u0219i pentru c\u00e2ntecul lui din fluier, pe care dintr-o dat\u0103 \u00eel scotea dintr-un buzunar interior \u0219i \u00eencepea s\u0103 ne c\u00e2nte cu patos \u0219i voie bun\u0103. A avut numeroase expozi\u021bii la Apolo, dar nu voi uita niciodat\u0103 un anume vernisaj la care a adus un ansamblu folcloric din Negre\u0219ti-Oa\u0219, de unde se tr\u0103gea. A fost ardelenesc ca la carte, c\u0103ci \u00een loc de \u0219ampanie \u0219i pi\u0219coturi s-a servit sl\u0103nin\u0103 \u0219i o palinc\u0103 cum nu mai gustasem nicic\u00e2nd. La unele chefuri care deschideau o nou\u0103 expozi\u021bie erau prezente nume cunoscute din lumea artei, cum ar fi Pavel \u0218u\u0219ar\u0103, Tudor Octavian sau George Stanca, care de multe ori erau invita\u021bi ca vorbitori pentru arti\u0219tii expozan\u021bi. Dar cea mai pitoreasc\u0103 \u0219i nedorit\u0103 apari\u021bie era cea a pi\u0219cotarilor. Pi\u0219cotarii (numele vine de la pi\u0219coturile care se g\u0103seau aproape mereu pe mese la acest gen de evenimente) sunt indivizi semiorganiza\u021bi care particip\u0103, de regul\u0103, la toate chermezele publice \u0219i la orice vernisaj sau lansare unde se g\u0103se\u0219te m\u00e2ncare \u0219i b\u0103utur\u0103 gratis. Am avut \u0219i norocul s\u0103-mi atrag antipatia lor ve\u0219nic\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 amenin\u021b\u0103ri, dup\u0103 ce le-am interzis accesul pe termen nelimitat la orice eveniment care avea loc \u00een spa\u021biul galeriei sau al anticariatului.<\/p>\n
Cam asta era o zi obi\u0219nuit\u0103 (sau neobi\u0219nuit\u0103, \u00een func\u021bie de perspectiv\u0103) la anticariat. Mi-ar fi pl\u0103cut s\u0103 vorbesc \u0219i despre multele lans\u0103ri de carte care au avut loc acolo. Dar zic s\u0103 mai p\u0103str\u0103m \u0219i pentru episoadele viitoare. P\u00e2n\u0103 atunci, amintiri pl\u0103cute!<\/p>\n
Pentru alte pove\u0219ti despre anticariat, vede\u021bi mai jos:<\/em><\/p>\n D-ale anticariatului: \u201cDa, sigur, dar s\u0103 fie cu umor!\u201d<\/a><\/p>\n D-ale anticariatului, o pasiune aparte (2)<\/a><\/strong><\/p>\n D-ale anticariatului. De vorb\u0103 cu Nicolae Muscel, Anticarul cu Joben<\/a><\/p>\n