Mulțumesc mult pentru vizită și pentru poezie! Frumoase versuri ^_^

marciana colțuroasă ”Cântare (și rulete) omului”

osia mare, iată, la capete s-a frânt;
din unul curge țărână, din altul cuvânt

din clepsidră unduie pulberea, fir cu fir,
sefirotul lasă peste ea vlagă de mir;
la răsărit, e aproape gata plămada;

după colț pândea neobosită iscoada

sub lințoliul de duh tresaltă lutul trezit;
nu poate, nu știe, nu vrea, nu e ispitit –
prea înaltă-i deasupra, prea mare ograda;

după colț pândea neobosită iscoada

dar de departe se aude straniu ecou;
amăgitoru-i zvon trece din nou și din nou:
vorbele – dincolo; promenada, parada…

putea începe, neîngrădită, tăgada

după colț pândea neobosită iscoada

Cu mare placere Ela! Felicitari pentru carte 🙂

Copilu, versurile astea:”Aceste fiinţe pline de pudoare,/ Umane, dar lipsite de culoare” suna intr-un mare fel, prea trist, prea adevarat. Multumesc pentru recomandare!

Noi o salutam pe Coramica si o mai asteptam pe la noi! 🙂

Silvia, iti multumesc mult ca ai trecut pe la noi! Vom trece pe lista de urmarit si blogul tau 😀
Spor la scris si la citit!

Multumesc mult Harry! Am vrut ca postul de azi sa fie dedicat blogurilor cu poezie si sper sa mai adun cateva bloguri de acest gen pentru ca sunt convisa ca sunt multe nedescoperite. Voi citi cu interes poeziile tale 😉