Cartea după care nu îmi voi reveni niciodată
O singură dată am mai pățit să mor și eu odată cu cartea, cu personajele din ea, să trăiesc dureros, fizic, realitatea că s-a terminat cartea și certitudinea că dincolo de ea nu mai poate fi nimic. Această primă dată a fost când am citit Bucuria vieții, de Irving Stone. Acum, a două oară în 26 de ani de viață și vreo 23 de citit, parcă nu-mi pot reveni după O viață măruntă, cartea scrisă de Hanya Yanagihara. Mai grav, nu văd motivele pentru care mi-aș reveni, conștientă cumva că m-am molipsit de la personajele cărții, dar și bolnavă deja de dorul de a mai găsi o altă carte care măcar să semene cu asta.
O viață măruntă are 700 de pagini și e excelent că e așa. Pentru că apropierea de finalul poveștii echivalează cu propria dispariție, cu o moarte sufocantă, exasperantă, în care simți până-n adâncul fiecărei celule neputința pe care cartea ți-a inoculat-o încă de la primele pagini și care, la fel ca demonii lui Jude, lucrează la suprafață și-n subconștient pentru a te distruge.
Primele 50 de pagini au mers relativ greoi, asta pentru că autoarea nu se grăbește deloc: construiește cu migală decoruri, povești, contexte pentru tot ce s-a întâmplat sau urmează să aibă loc, te lasă să te familiarizezi cu tot ce-i necesar pentru ca, mai apoi, să simți că-ți smulge bucăți din tine când își târăște personajele prin viețile lor – un mix exploziv și, pentru mine, nemaiîntâlnit, de viață, moarte, dragoste ireală, impecabilă, traume, noroc și ghinion, separarea de ceilalți și moartea individului față de sine, auto-sabotarea și nenorocirea.
Este mai profundă decât tot ce-am citit până acum (și Goodreads-ul, pe cât mai ține el minte, zice măcar câteva sute de cărți). Este, la propriu, o carte de iubit, de citit și recitit, o biblie a sufletelor chinuite care, sper, tare mult sper, să dea peste cartea asta, din întâmplare sau nu, și să găsească aici sămânța vindecării, pe care să o accepte timid, dar să o accepte și să o lase să lucreze.
Totul începe cu patru absolvenți de colegiu, prieteni cu resurse financiare limitate sau foarte limitate, care încearcă să-și croiască un drum în viață. E copleșitor cum noi, cu toții, ne zbatem să realizăm ceea ce ni se pare important, ne temem inexplicabil de părerile celorlalți, punem cărămidă peste cărămidă în construcția care, credem noi, trebuie să fim. Și scăpăm din vedere esențialul, poate chiar ceea ce suntem, seva sevei personalității noastre. Nu ne uităm cu atenție la cei din jur, nu le mulțumim anticipat celor care, într-o zi, ne vor salva. Asta fac și cei patru tineri care își poartă tinerețea cu obidă și chiar rușine, încercând să înainteze suficient încât să devină cineva, nu să se raporteze la trecut. Și e emoționant și – pentru mine – mereu binevenit să pot urmări personajele până la maturitatea deplină și apoi la bătrânețe, când tot trecutul capătă sensuri de neînchipuit.
Astfel, putem urmări certurile și împăcările celor patru, micile și imensele lor drame, zbuciumul interior și frământările externe, căsătoriile, despărțirile, iubirile și valurile de uitare prin care trec cu toții: Willem, JB, Malcolm și Jude. Eu m-am lipit cu drag de fiecare, am suferit alături de fiecare și m-am bucurat pentru reușitele artistice ale lui JB și cele avocățești ale lui Jude. Cu Jude am empatizat bolnăvicios de mult, iar asta nu m-a deranjat nici măcar o secundă. Ba dimpotrivă, chiar cred că tocmai aici s-a format o conexiune între mine și personaj, pe de o parte, dar și între mine și carte, chiar și modul în care este scrisă, pe de altă parte. Ceea ce îmi dă toate motivele să spun că nu cred că e posibil să-mi revin curând după cartea asta, după ce, preț de 700 de pagini, eu am fost Jude, am fost William, am fost Mal și JB, Harold și Julia și Andy.
Însă abia aștept următoarea carte care să mă facă să mă simt așa și care să mă scoată din doliul în care știu, cu certitudine, dureros și conștient, că am intrat odată cu citirea ultimei pagini din O viață măruntă.
Comandă cartea pe Elefant, aici, pe Libris, aici, sau pe Cartepedia, aici >>
13 Comentarii
Comenteazasimona / August 7, 2017 la 7:47 am
Buna,
De cartea asta am auzit si eu, acum ma faci si curioasa sa o citesc, desi si eu am purtat doliu dupa cateva carti de-a lungul vietii si stiu ca nu e usor sa nu te mai poti atinge de alta carte o perioada (cazul meu). Intrebare: Cu toata incrancenarea de pe fata barbatului de pe coperta, am vaga senzatie ca seamana cu Jim Carry. A fost cumva ecranizata?
O zi placuta!
Simona
Anca Zaharia / August 7, 2017 la 9:56 pm
Am citit că se discută adaptarea într-o mini-serie parcă; dar abia aștept, orice ar fi. Și oamenii propun pe Eddie Redmayne pentru rolul lui Jude, ceea ce mi se pare wow, excepțional, da, da, vreau!
Larisa / August 8, 2017 la 10:11 am
Imaginea de pe coperta foloseste o fotografie a lui Peter Hujar care se numeste Orgasmic Man, si face parte dintr-o serie. E cea mai impresionanta coperta pe care am vazut-o vreodata pe o carte. Ma bucura enorm ca editia in limba romana a folosit coperta originala americana – eu am cartea in engleza, dar cu coperta britanica. Frumoasa, dar nu creeaza acelasi impact.
Loredana / August 7, 2017 la 12:09 pm
Am auzit recent de cartea asta, asa ca am intrat sa aflu si parerea ta….ce pot sa spun…felicitari pentru modul de a scrie si pentru intensitatea cu care mi-ai transmit mesajul cartii, desi nu ai dezvaluit foarte mult!
Mi-e teama sa o citesc…daca voi muri si eu?
Anca Zaharia / August 7, 2017 la 9:58 pm
Mulțumesc tare frumos pentru cuvintele generoase! 🙂 Da, încerc să nu zic mai nimic de fiecare dată când scriu despre o carte faină, să las curioșii să (o) descopere. Cert e că pe mine m-a făcut să mă simt așa și că mi s-a părut absolut fabuloasă, așa că nici nu mai contează despre ce e, punctual 😛
Dar o recomaaaand, ce dacă murim după ce o citim?! O viață avem. una măruntă, merită să murim pentru cartea asta. Pentru povestea din ea, de fapt.
Spor la citit!
Larisa / August 8, 2017 la 10:15 am
Imi place recenzia! In cazul in care te-ar interesa, este pe Facebook o pagina pentru carte – A Little Life (Book) unde poti urmari poze sau diverse postari legate de aceasta carte si de fanii ei. De asemenea, este si un grup dedicat fanilor scriitoarei – HANYA YANAGIHARA – closed group. O zi frumoasa! 🙂
Anca Zaharia / August 8, 2017 la 1:12 pm
Mulțumesc, nu știam de pagină, nici de grup. În mod clar vreau să le urmăresc 🙂 Mulțumesc!
Romanul perfect despre mame, fiice și relațiile dintre ele | Serial Readers / August 14, 2017 la 10:59 am
[…] Numele meu este Lucy Barton a apărut la editura Litera în 2017 și are o copertă su-per-bă! Face parte din colecția Clasici Contemporani Litera, alături de o altă carte pe care am recomandat-o curând din tot sufletul, O viață măruntă. […]
De vorbă cu Anca Zaharia – Rândurile Evei / September 14, 2017 la 5:50 pm
[…] Jude din „O viață măruntă”, de asta: https://serialreaders.com/blog/o-viata-marunta/ […]
De ce uit (cam) tot ce citesc / December 21, 2017 la 1:28 pm
[…] Cititul este, pentru mine, mai degrabă prilej de călătorie interioară, de reflecție, de auto-analiză. Este o scuză ca să mai aflu ceva despre mine. Este o scuză ca să mai aflu ceva despre lume, un motiv destul de bun să-mi las curiozitatea să zburde și în „grădina vecinului”. Cum a fost și cu cea mai frumoasă carte pe care am citit-o vreodată, despre care am scris aici. […]
Cartea lunii ianuarie 2018: O viață măruntă / January 3, 2018 la 11:11 am
[…] găsească cârcotașul. Dar nu voi fi eu, cu siguranță! Eu am fost cucerită de recenzia Ancăi (o puteți citi aici) și, clar, voi citi cartea cum voi pune mâna pe ea. Mă sperie numărul de pagini (tocmai am […]
sabina / March 19, 2018 la 9:06 pm
O carte exceptionala! Desi e dureroasa, n-as fi vrut sa se termine nici dupa 700 de pagini.
Si frumoasa recenzie.Felicitari!
Victor / May 11, 2021 la 6:07 pm
La aproape 4 ani de cand ați scris această minunată recenzie, am citit și eu cartea. Da, aveți perfectă dreptate, și eu am fost pe rând și Jude, am fost și Willem, am fost Malcom și JB, Harold și Julia și Andy. Am ajuns după lectura acestei cărți să cred că eu chiar i-am cunoscut pe toți in realitate. 700 de pagini de bucurie și durere și revoltă deopotrivă. Excepțională!