Diavoli fragili

O zi cu Radu Găvan și Roxana Petrescu. De două ori lansare Diavoli fragili

de / October 9th, 2017 / 366 vizualizari

28 septembrie 2017. Ziua în care Radu Găvan și-a lansat la Timișoara volumul Diavoli fragili. De două ori. În locuri aflate la 200m distanță fizică, 10 minute distanță temporală și un zid distanță de libertate.

Cu câteva luni în urmă, Radu m-a contactat pe Facebook și îmi propunea să fie invitatul lunii la clubul de lectură de la Penitenciarul Timișoara. Voia să știe dacă îl primesc, de fapt. Nu știa însă că pentru mine era o onoare deosebită să primesc o asemenea propunere, din două motive:

  1. era o recunoaștere a activității desfășurate de mine acolo, o încununare a muncii de până atunci – activitatea noastră era vizibilă publicului!
  2. îl admir pe Radu Găvan, scriitorul, și îi apreciez în mod deosebit scrierile (după cum reiese clar din articolul meu despre cel mai recent roman al său, Diavoli fragili)

Apoi, într-o după amiază caniculară, primesc un apel telefonic care mi-a înmuiat picioarele: Roxana Petrescu, PR-ul editurii Pandora M, mă suna să mă anunțe că urmează să vină la Timișoara și vrea să ne vedem, să discutăm despre propunerea lui Radu. Ceea ce s-a și întâmplat. Așa că, mândră nevoie mare, am început planificările! Iar ce a ieșit depășește orice mi-am imaginat!Diavoli fragili

Acum să revenim la ziua de 28 septembrie… La ora 9:15, pe când îmi făceam loc cu greu prin traficul infernal din Timișoara, primesc mesaj de la Roxana: «Noi am ajuns.» Waze zicea că mai am 10 minute până la aeroport, rușine, rușine pe mine, cu așa invitați, mă fac de rușine de la bun început. Dar printr-o bună comunicare și o eficiență desăvârșită la volan, ne îndreptam toți trei spre hotel. Să mai spun că nici măcar cu GPS-ul nu am reușit să îl găsim singuri, deși hotelul este situat central și eu mă aflu în Timișoara de 11 ani deja? Detalii, detalii…

Contrar așteptărilor, Radu Găvan este un om cu zâmbetul mereu pe buze, pus pe glume, ironic și sarcastic. Este un tip simplu, extrem de ancorat în realitatea cotidiană, dar cu o imaginație debordantă.

O cafea și un mic dejun la McDonalds mai târziu, ne îndreptam cu pași hotărâți spre Penitenciarul Timișoara, unde Radu avea să lanseze, în fața a 34 de deținuți, romanul Diavoli fragili. Mai o glumiță despre cât de ușor vom ieși noi, doamnele, comparativ cu Radu, mai o constatare cât de cald e afară, că au dispărut copacii, mai un gând de milă, și brusc ni se reliefă zidurile înalte de la numărul 7 al străzii Popa Șapcă: Penitenciarul Timișoara. Intrăm zâmbitori, însă brusc ne dăm seama că lucrurile s-ar putea să nu iasă bine: Roxana și-a uitat buletinul la hotel. De fapt, neintenționat, și l-a lăsat, alături de biletele de avion. Șoc și groază, peste care am trecut însă repede, și tot cadrul legal s-a soluționat amiabil. Și iată-ne în drum spre clubul de lectură, alături de Ramona Ilieș, inspector principal penitenciare, sef Serviciu Educație, care le-a prezentat invitaților împărțirea Penitenciarului și proiectele de viitor. Nu știu ce a fost mai de impact, deținuții din curtea de lucru, holurile slab luminate sau ușile metalice, grele, cert este că întrebările au curs râu.

Radu Gavan

Prima oprire, o obișnuință deja înainte de fiecare întâlnire a deținuților participanți la clubul de lectură cu invitatul lunii, a fost în studioul Canal 7 Popa Șapcă, postul TV cu circuit intern al Penitenciarului Timișoara. Un interviu pentru TVR Timișoara mai târziu și iată-ne în fața unui auditoriu / public atât de eclectic și eterogen că poate da însăși definiția acestor termeni. Urăsc să stau la masă, pe scaun, sunt o persoană agitată, energică, gălăgioasă; am nevoie să mă mișc în permanență, motiv pentru care mereu mă retrag într-un colț la aceste evenimente și observ. Nu a fost niciodată nevoie să moderez întâlnirile cu scriitori români contemporani în vizită la Penitenciar, mereu am adoptat o atitudine de participant, asta mi-a înlăturat emoțiile și m-a ajutat să mă bucur de evenimentul în sine.

Diavoli fragili, Radu Gavan

Diavoli fragili, Radu Gavan

La întâlnirea cu Roxana și Radu lucrurile au stat diferit și, Doamne, greu mi-a fost să nu o iau brusc la fugă! Dar am fost foarte mândră: deținuții citiseră cartea și pregătiseră întrebări, aveau curiozități, găsiseră interpretări inedite ale unor simboluri sau situații:

«Parcurgând cartea, am observat cât de fragilă este demarcația dintre ficțiune și realitate, dintre bine și rău, dar și legătura dintre consumare, renaștere și eliberare. […] Cartea te absoarbe atât de mult încât ai senzația că trăiești povestea odată cu personajele.» D.A.

«Nu știu dacă mi-a plăcut sau nu mi-a plăcut lecturarea acestui roman. Sigur nu este genul meu de proză. Am vrut să sar pasaje întregi de conținut, dar romanul are “ceva” care m-a făcut să duc lectura la bun sfârșit. Poate nici mediul penitenciar nu este propice digerării unor astfel de romane. Dar cartea te ține conectat!» M.V.

«Autorul se joacă dezinvolt la granița dintre idilic și macabru, un fel de alb și negru separate de frontiera preferată, apa. Transparența ei este inevitabil penetrată de alter ego-ul personajelor atrase de un rău profund spre începuturi, nevoi primare, necivilizație. […] 239 de pagini în care neuronii testează anduranța sinapselor. Oare Radu Găvan știe să înoate?» A.C.

Ora alocată întâlnirii a trecut nesimțitor de repede, gândurile – singurele libere între zidurile masive de beton – s-au transformat în discuții inedite, filosofice pe alocuri. Mă alint, știu, dar tare mă unge pe suflet ceea ce zice Radu despre acest proiect:

Cred cu tărie în puterea literaturii de a scoate la iveală lumina din oameni, de a îi ajuta să devină mai buni și exact asta am văzut în proiectul Patriciei – o șansă de a ajuta niște oameni, de a le aduce o bucurie. Pentru un scriitor nu e deloc puțin lucru. Simt că între mine și participanții la clubul de lectură s-a creat o conexiune aparte, nu mă refer neapărat la cea dintre scriitor și cititori, ci pur și simplu la o legătură între oameni; la urma urmei poate că scopul suprem al literaturii este tocmai acesta – de a ne apropia unii de alții și de a ne face, cu voia noastră, un pic mai buni.

Dar a trebuit să plecăm. Ne aștepta încă o lansare de carte, de această dată în libertate, la librăria mea preferată din Timișoara, La Două Bufnițe, un loc „ca acasă” (miros de cafea bună, povești frumoase ascunse printre cărți minunat prezentate și o atmosferă ideală pentru orice iubitor de carte!) Nici nu îți dai seama cum trece timpul când îl petreci cu oameni așa faini!

Diavoli fragili, Radu Gavan

A doua lansare a zilei nu s-a lăsat mai prejos! Robert Șerban, cunoscut critic literar și jurnalist, a moderat evenimentul, iar întrebările din public nu au contenit să apară. Am discutat despre discrepanța dintre atmosfera lugubră din romane și omul vesel și pus pe glume care este Radu Găvan, despre identificarea scriitorului cu personajul creat, despre ego și alter-ego, despre proza horror, Carrie, Stephen King, tabieturi de scris, preferințe literare… și am fi vorbit mult și bine, dacă nu s-ar fi lăsat noaptea și frigul afară… iar ce am apreciat enorm la Radu a fost că, la final, și-a luat timpul necesar pentru a sta la masă cu fiecare dintre cititorii săi care a dorit acest lucru și au schimbat câteva cuvinte în plus. Dovada unei modestii și a unui bun simț desăvârșite.

Diavoli fragili, Radu Gavan

Roxana Petrescu:

Încă din vară, când am pus la cale împreună cu Raluca și Oana lansarea de carte Copiii spun emoțiile sunt bune de Virgil Ianțu, ne-am dorit să repetăm experiența unei lansări la Timișoara, La Două Bufnițe, de data aceasta cu un roman pentru adulți. Întâmplarea a făcut ca în aceeași perioadă Radu Găvan, autorul cărții Diavoli fragili, să discute cu Patricia Lidia despre clubul de lectură organizat de ea la închisoarea din Timișoara. Cele două tipuri de evenimente, atât de diferite, dar în același timp atât de similare, ne-au convins că pot fi alăturate într-o inițiativă comună de promovare a lecturii. Așadar, într-o zi însorită de sfârșit de septembrie, am luat parte la o discuție foarte bine argumentată și captivantă pe tema cărții Diavoli fragili, în sala de lectură a Penitenciarului din Timisoara și ne-am bucurat de o întâlnire caldă cu cititori minunați, avizi de evenimente culturale organizate la librăria La Două Bufnițe.

Nu am putut să nu remarc acasă însă că volumul meu cu autograf e într-o stare jalnică – rupt în 3 bucăți. M-am întristat, am tras concluzia că acesta este respectul pe care deținuții îl arată cărților pe care eu le pun la dispoziție și eram hotărâtă să nu mai duc volume din biblioteca proprie. M-am răzgândit însă (și regret prejudecata!): cartea a fost ruptă în 3 intenționat, pentru a putea fi citită în paralel de 3 deținuți, care voiau să se pregătească pentru întâlnirea clubului de lectură! Cred că o mândrie mai mare nu poate să existe, atât pentru mine, ca organizator al întâlnirilor, cât și pentru scriitor, ca dovadă că romanul său este dorit și citit. Iar asta nu poate decât să mă facă să îmi repet și întăresc mesajul: citiți romanul Diavoli fragili, asumați-vi-l și descoperiți propria interpretare a poveștilor, iar apoi împărtășiți-o cu Radu, sigur îi va face o mare bucurie!

Comandă cartea Diavoli fragili pe Elefant.ro, aici, pe Libris.ro, aici,
sau pe Cartepedia, aici>> 

SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm.

# # # # # # #

Patricia Lidia

Inginer, femeie și mamă în viața reală, autor de texte pentru copii și jurnalist cultural neoficial în viața virtuală...

8 Comentarii

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare