Nuuu, să nu îți fie. Dacă o ai la îndemână, știi cum e, citește-o, fă-ți o părere, găsește argumente pentru acea părere și dă mai departe impresiile, nici nu știi cum și cui pot fi de ajutor! 🙂

Ah, Robert, comentariul tăău, în sfârșiiit! N-am citit „Insomnii”, dar dacă autorul m-a dezamăgit o dată (în cazul acestei doamne, imensă dezamăgirea și dezgustul și jena provocate), nu mai încerc. „Fluturi” nu mi-a lăsat impresia că e în stare să scrie ceva non-penibil, așa că nu voi citi „Insomnii”, sunt destul de sigură. N-aș avea de ce. Plus că aproape pariez că e cam aceeași poveste: o ea superbă, sexy și superfemeie, care suferă ca-n telenovele și iese învingătoare ca o petală de floricică. Îmi doresc, totuși, să mă înșel cu această presupunere.

Denisa, eu sunt cumva supărată acum mai mult pe scriitori de super-literatură care nu reușesc să se promoveze ca Binder. Plecăm de la premisa că ea scrie prost, dar vinde mult și bine pe termen lung, da? Ei, atunci un scriitor foarte bun, care știe ce și cum zice, care are tot două mâini și-un cap, el de ce nu reușește măcar pe jumătate o promovare a la Fluturi? Acum, sigur, există tot felul de detalii, de la cele ce țin de finanțe până la timpul necesar. Dar, cum ziceam, sunt detalii. Dacă ar vrea, dacă ar vrea pe bune, un scriitor foarte bun ar reuși să se vândă ca un pseudo pop-culture star? Eu cred că da, și dovada ar cam fi Cărtărescu. E și bun, e și destul de implicat încât să nu își mai pună problema cifrelor rezultate din scris. Și ca el mai sunt mulți, majoritatea dintre cei tineri, care profită de toate uneltele Social Media… așa cum Binder făcea când o parte dintre aceștia abia publicau, timid, prima carte.

Deși și eu sunt de aceeași părere cu mine 😀 Nu aș semna niciodată o petiție, nu aș interzice ceva ce nu-mi convine nici dacă aș fi dictator și aș putea. Deși un jeg, Fluturii sunt un jeg necesar. Believe it or not, am citit ceva și mai prost de-atât de anul trecut până acum… În orice caz, dacă există 0.1% șanse ca citirea de Fluturi să ducă la o altă carte, apoi la alta și la alta… atunci nici nu mai contează ce a scris și cum a scris Binder. In the end e bine. Sigur, nu ne-ar strica abilitatea de a detecta non-citibilul din prima, dar cred că, prin citirea de astfel de cărți, tocmai asta se realizează: educația de care avem nevoie pentru a discerne ulterior. Tot răul spre bine, cum ar veni 🙂

Denisa, după cum spuneam, petiția nu face decât să promoveze cartea. Adu-ți aminte că tocmai prin critica negativă – sau hate – a ajuns să fie atât de bine vândută. Atâta timp cât va fi cerere (cititori), de ce ar refuza editurile să vândă? Să ne concentrăm pe cărțile bune, sunt multe.