<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	
	>
<channel>
	<title>
	Comments on: Stefan Ahnhem: ”Încerc să ofer cititorilor ceva cu fiecare capitol, pentru că și ei, la rândul lor, îmi oferă timpul lor.”	</title>
	<atom:link href="https://serialreaders.com/blog/interviu-stefan-ahnhem/feed/" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://serialreaders.com/blog/interviu-stefan-ahnhem/</link>
	<description>Blog de carte</description>
	<lastBuildDate>Sat, 31 Oct 2020 10:30:19 +0000</lastBuildDate>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=6.7.2</generator>
	<item>
		<title>
		By: Recomandări noir pentru nopți albe		</title>
		<link>https://serialreaders.com/blog/interviu-stefan-ahnhem/#comment-71557</link>

		<dc:creator><![CDATA[Recomandări noir pentru nopți albe]]></dc:creator>
		<pubDate>Sat, 31 Oct 2020 10:30:19 +0000</pubDate>
		<guid isPermaLink="false">https://serialreaders.com/blog/?p=32782#comment-71557</guid>

					<description><![CDATA[[&#8230;] Nu am fost niciodată genul de cititor care să se rezume la un singur gen de cărți. Că nu îmi plac toate la fel de tare, asta da. Așa se face că citesc cu preponderență chick lit, cărți romantice, literatură contemporană, cărți polițiste și thrillere. Și Nordic Noir cât mai noir posibil, în contrast total cu firea mea visătoare și optimistă. Și, important de menționat, extrem de sperioasă. Atât de sperioasă încât uneori e o provocare să adorm după ce citesc grozăviile care le trec prin cap unora – ca de exemplu, Stefan Ahnhem sau M.J. Alridge. Dar, ați ghicit, îmi plac de mor (haha!) cărțile lor, seriile Fabian Risk și Helen Grace fiind fruntașe în topul meu personal de cărți criminale. Nu m-am întrebat până acum în câte feluri sadice poți omorî pe cineva, dar, cu toate acestea, Ahnhem insistă să mă lămurească, nu degeaba una dintre cărțile lui se cheamă ”X feluri de a muri”. Și, în caz că vă întrebați, doarme foarte bine noaptea, după cum puteți afla din interviul pe care ni l-a acordat anul trecut și pe care îl găsiți aici. [&#8230;]]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[<p>[&#8230;] Nu am fost niciodată genul de cititor care să se rezume la un singur gen de cărți. Că nu îmi plac toate la fel de tare, asta da. Așa se face că citesc cu preponderență chick lit, cărți romantice, literatură contemporană, cărți polițiste și thrillere. Și Nordic Noir cât mai noir posibil, în contrast total cu firea mea visătoare și optimistă. Și, important de menționat, extrem de sperioasă. Atât de sperioasă încât uneori e o provocare să adorm după ce citesc grozăviile care le trec prin cap unora – ca de exemplu, Stefan Ahnhem sau M.J. Alridge. Dar, ați ghicit, îmi plac de mor (haha!) cărțile lor, seriile Fabian Risk și Helen Grace fiind fruntașe în topul meu personal de cărți criminale. Nu m-am întrebat până acum în câte feluri sadice poți omorî pe cineva, dar, cu toate acestea, Ahnhem insistă să mă lămurească, nu degeaba una dintre cărțile lui se cheamă ”X feluri de a muri”. Și, în caz că vă întrebați, doarme foarte bine noaptea, după cum puteți afla din interviul pe care ni l-a acordat anul trecut și pe care îl găsiți aici. [&#8230;]</p>
]]></content:encoded>
		
			</item>
	</channel>
</rss>
