Flash-uri din sens opus

Flash-uri din sens opus pentru cine are ochi să vadă

de / January 29th, 2018 / 3,213 vizualizari

“Mai devreme, la semafor, așteptam să se facă verde. Lângă mine erau un băiat cu căști în urechi, dădea ușor din cap, și două fete gălăgioase. Îi priveam și gândul mi-a zburat pentru o clipă la vremea liceului. De pe trotuarul opus, un nene la vreo cincizeci de ani și o bunică pășesc pe trecere. Nu se vedea nimic venind. Copiii pornesc și ei. O fată îi spune celeilalte că e roșu. I se răspunde: păi, uite, ei traversează, e ok. Oricum nu vine nimic. Asta mă duce cu gândul la replica fetiței prietenilor mei când a văzut o tipă și un tip traversând pe roșu: Uite, tati, niște proști! Avea patru ani atunci.”

Am scris cele de mai sus într-o postare pe FB, în urmă cu vreo două săptămâni. De atunci și până atunci am văzut alte și alte cazuri similare. Șoferi care nu dau prioritate, pietoni prea grăbiți pentru a se asigura înainte de a traversa, oameni care se grăbesc atât de tare încât își pun viața în pericol, dar și viețile celor din jur. Și asta pentru ce? Pentru a ajunge primii la semafor? Pentru a ajunge cu două minute mai devreme acasă?

Anul trecut, prin toamnă, o colegă m-a întrebat dacă am citit cartea lui Marian Godină, Flash-uri din sens opus. I-am spus că nu, dar că știu povestea autorului. Am citit despre carte suficient de mult cât să îmi dau seama despre ce e vorba. Uite, mi-a zis, dacă vrei să o citești… și mi-a întins cartea. Mie mi-a plăcut foarte mult, dacă ar fi mai mulți oameni ca el, ar fi o lume mai bună, a adăugat. Cum să refuz? Am luat cartea, am răsfoit-o un pic, și am lăsat-o pe birou. Mai târziu am citit primul capitol, a doua zi altul, peste câteva zile altul. Așa am trecut de primele 100 de pagini, citind câteva pagini la câteva zile sau chiar săptămâni. Și a venit ziua în care s-a produs declicul (când am zis că trebuie să citesc cartea până la final). Eram în mașină, așteptam în coloană la semafor. Nu știu de câte ori l-am prins, ideea că timpul părea să stea în loc. În jur agitație, claxoane. E polițist în intersecție, mi-am zis. Avem obiceiul ăsta, nu-i așa, cum e super-mega-aglomerat, cum dăm vina pe polițistul care încurcă circulația, mai apoi pe boii care blochează intersecția pentru că cele două minute de care spuneam mai sus. În ziua aia nu a fost niciun polițist, dar, într-o pauză la serviciu, am citit capitolul “Un polițist rutier” și, cum să vă zic, a fost ca o palmă care m-a trezit la realitate. Nu polițistul încurcă circulația, ci noi. Și când zic noi, mă refer atât la șoferi, cât și la pietoni. Dar haideți să aflați și voi ce înseamnă să fii polițist rutier:

“În mijlocul intersecției ai răspundere. Siguranța participanților la trafic depinde de atenția și de priceperea ta. Trebuie să fii atent la semnalele pe care le faci și să te asiguri că ele au fost corect înțelese de conducătorii auto cărora le-au fost adresate. Trebuie să manifești o și mai mare atenție față de pietoni, deoarece printre aceștia se află persoane fără permis de conducere, care respectă culoarea semaforului, deși semnalele polițistului trebuie respectate cu întâietate. Nu ai vrea să faci semn unor conducători auto să mărească viteza, fără să observi că în spatele tău sunt pietoni angajați în traversare. Din păcate, nu ai ochi și la spate, dar trebuie să începi să observi tot ce se petrece în jurul tău. Pe lângă grija celorlalți, trebuie să ai grija și de tine. Un conducător auto neatent sau oglinda unui autobuz te poate lovi. Trebuie să te concentrezi pe ceea ce ai de făcut, ignorând mimica unor șoferi care nu îți urează chiar de bine, și să îți păstrezi calmul, deși în jurul tău nervozitatea plutește în aer. Fiind atent la toate aceste aspecte, e posibil să uiți de frigul de afară, să nu simți că ești ud până la piele.
(…)
E meseria pe care ți-ai ales-o și nu te plângi. Nu ceri să fii iubit de lume, nici să fii simpatic. Ești demn și nu ceri milă. Dar îți dorești să fii respectat.
Polițiștii rutieri merită respectul nostru!”

Știți ce mi-a plăcut foarte mult la poveștile lui Godină? Felul în care au fost scrise, faptul că a făcut haz de necaz pentru a transmite un mesaj, unul puternic, zic eu.

“- Cum te-ai simțit, prima oară în viața ta, în mijlocul unei intersecții mari și aglomerate, dirijând traficul?
– Ai stat vreodată în fundul gol în Piața Sfatului, la o oră de vârf?
– Nu!
– Atunci, n-ai cum să-nțelegi.”

Cum să nu empatizezi cu el? Cum să nu privești cu alți ochi polițiștii care petrec ore în trafic, în intersecții, înconjurați de șoferi grăbiți, de claxoane și noxe? E destul să te pui în papucii lui pentru câteva secunde, să îți imaginezi cum ar fi să fii înconjurat de mașini mici și mari, de autobuze, camioane, să fii un punct într-o intersecție, să-ți asumi riscul de a fi lovit de un șofer care își dorește cu ardoare să ajungă unde vrea el, acum.

Flash-uri din sens opus, Marian Godina

Ne plângem de multe, dar uităm că schimbarea vine din noi. Vrem ca legile să fie respectate, dar noi nu avem răbdare să se schimbe culoarea semaforului. Ne plângem de x că a parcat aiurea, dar noi traversăm la zece metri distanță de trecerea de pietoni. Ne plângem că șoferul ăla vorbește la telefon, dar noi traversăm vorbind la telefon sau pe bicicletă. Dacă fiecare dintre noi am fi corecți, poate că lumea ar fi mai bună.

Despre asta este Flash-uri din sens opus, despre a face lucrurile corect. De a ne respecta unii pe alții, de a ne respecta pe noi. E ușor să arătăm cu degetul, dar uităm să privim în grădina noastră, să o curățăm și să avem grijă de ea. Fiecare șofer, fiecare pieton ar trebuie să aibă această carte, să o citească și să reia pasaje la nevoie. Nu ne va scăpa de trafic, nici de nesimțiții de pe șosele sau de pietonii cu drepturi, dar ne ajută să pricepem una alta și, de ce nu, să fim mai buni. O recomand!

Comandă cartea pe Cartepedia, aiciElefant, aici, şi pe Libris, aici >>

 SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm. 

# # # # # # # #

Andres

Andres este co-fondatoarea clubului de carte www.serialreaders.com. Crede ca tot ceea ce ni se intampla in viata, se intampla cu un scop. Cartile pe care le citim, oamenii pe care ii intalnim, lucrurile pe care le vedem ne ajuta sa luam deciziile potrivite. Este autoarea cartii Inca o dorinta (www.incaodorinta.com). Blog personal: andreeaban.ro

Un comentariu

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare