Gândim diferit, reacționăm diferit iar experiența își spune cuvântul. Principiile și esența sufletului omenesc rămân însă aceleași, de la tinerețe până la bătrânețe. Așa cred eu dar așa spun și alții, iar cel mai elocvent exemplu se află în trilogia ”Before” (Sunrise, Sunset și Midnight), o serie de filme cu cel mai savuros dialog, prin asta înțelegând profund, sensibil, reflexiv.

Dacă au existat întâi cărțile și apoi filmele, sau cărțile au fost scrise după scenariile filmelor, nu aș ști să spun (oricum, cărțile nu sunt traduse în România, ele există pe Amazon). Însă în varianta online am putut urmări consecutiv cele trei filme realizate în 1995, 2004 și 2013, avându-i ca protagoniști pe actorii Ethan Hawke (personajul Jesse) şi Julie Delpy (Celine), care și-au putut juca vârstele în toate cele trei filme.

Deși există un scurt story și un fir narativ în fiecare din cele trei filme, povestea fiecăruia are loc în mai puțin de 24 de ore. În primul, tinerii nu fac nimic decât se plimbă prin Viena și poartă unul din cele mai interesante dialoguri. În al doilea se revăd la Paris după nouă ani și-și reevaluează principiile de viață, deși au trecut peste ei diverse experiențe. Al treilea – preferatul meu, îi prezintă pe protagoniști în cuplu, în jurul vârstei de 40 de ani, într-o vacanță în Grecia, cu problemele specifice vârstei și statutului (familie cu copii). Dar hai să vedem care sunt gândurile fiecărei vârste, așa cum a reieșit din dialogul pe care l-am notat pentru acest articol:

Before Sunrise (1995), protagoniștii aveau 21-23 de ani:

“Am auzit că, pe măsură ce îmbătrânesc, partenerii își pierd capacitatea de a se auzi reciproc. Bărbații au dificultăți în a auzit sunele înalte, iar femeile în a auzi sunetele joase. Cred că este o modalitate de a se anula reciproc.”

” – Nu prea cred să conteze generația în care te-ai născut. Părinții mei erau tineri, pasionați, înflăcărați și luptau împotriva tuturor, mai ales a guvernului, prea conservator datorită influențelor catolice. M-au crescut cu toată libertatea pentru care au luptat. Și pentru mine acum e un altfel de luptă. Toți avem de-a face cu aproape același rahat. Dar nu putem ști cine ne este dușmanul.

– Toți părinții greșesc. Copiii bogați primesc prea mult, cei săraci prea puțin. Unii prea multă atenție, alții prea puțină.”

“Pentru că tatăl meu nu voia să mă aibă – a crezut că a fost o greșeală că m-au făcut – am privit mereu lumea altfel. Întotdeauna privesc lumea ca locul în care nu ar fi trebuit să fiu. Cred că am reușit singur și că eu am hotărât cum stau lucrurile. Cred că este sănătos să te împotrivești trecutului.”

“Cunosc cupluri fericite, dar cred că se și mint din când în când. Oamenii pot să-și trăiască viața prin minciună.”

Într-o biserică: “Mă fascinează cum în același loc poți întâlni, în același timp, și bucurie și durere.”

“Multe lucruri bune pot să iasă dintr-o discuție în contradictoriu.”

“La ce bun să economisești timp dacă nimeni nu-l folosește? Folosești timpul ca să te plictisești și mai tare?”

“Râdem de iubire și dragoste. Dar tot ce ne dorim în viață este să fim iubiți.”

“Cred că aș prefera să mor știind că am fost cu adevărat bun la ceva, că am excelat într-un domeniu, decât să fi avut doar o viață de cuplu reușită.”

“Dacă există magie pe lumea asta, trebuie descoperită încercând să înțelegi pe cineva sau dăruind ceva.”

“Știi cum se spune? Că fiecare e îngerul sau demonul cuiva.”

“De multe ori în viață am fost cu oameni în preajma cărora m-am simțit minunat. Călătorind, sau stând trează toată noaptea și privind răsăritul. Deși mă simțeam bine, mereu voiam să fiu cu altcineva. Cel cu care eram nu prețuia nimic din ce era important pentru mine.”

“Cred că m-aș putea îndrăgosti cu adevărat atunci când știu totul despre celălalt. Cum se va pieptăna azi, ce cămașă va purta, sau ce va spune într-o anume împrejurare. Sunt sigură că atunci voi ști că sunt îndrăgostită cu adevărat.”

Before Sunset (2004), cu vârste puțin peste 30 de ani

“Într-o țară comunistă, am simțit de parcă creierul meu s-a luminat. Scriam mai mult în jurnalul meu, idei la care nu m-am gândit niciodată înainte. Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama de ce mă simțeam diferit. Mi-am petrecut ultimele săptămâni departe de majoritatea obiceiurilor mele: TV-ul era într-o limbă pe care nu o înțelegeam, nu era nimic de cumpărat, nicio reclamă pe undeva, așa că tot ceea ce aveam de făcut era să mă plimb, să gândesc și să scriu. Creierul meu parcă se odihnea, liber de consumul frenetic. Am simțit o pace interioară.”

“Adevărata muncă de a îmbunătăți lucrurile se regăsește în micile realizări. Întâlnesc oameni care fac muncă adevărată și ceea ce este trist cu adevărat este că oamenii care se dăruiesc cu adevărat, muncesc din greu… și sunt capabili să facă această lume mai bună, de obicei nu au ego-ul și ambiția să fie lideri. Nu văd niciun interes în recompense superficiale. Nici măcar nu le pasă dacă numele lor apare în presă. De fapt, lor le face plăcere să ajute alți oameni. Trăiesc momentul.”

” – Dorința este combustibilul vieții. Crezi că este adevărat că dacă nu ne dorim niciodată ceva, nu am fi niciodată nefericiți?

– Nu știu. Să nu-ți dorești niciodată ceva nu este un simptom de depresie? Mă simt cu adevărat vie când îmi doresc mai mult decât nevoile de bază ale subzistenței. Îmi place să avem acele dorințe tot timpul reînnoite.

-Este în regulă să-ți dorești lucruri, atât timp cât nu te superi că nu le obții. Dacă nu am suferi, nu am învăța nimic.”

“Amintirea este un lucrur minunat dacă nu trebuie să te confrunți cu trecutul.”

“Să comunici cu adevărat cu oamenii este extrem de greu.”

” – Niciodată nu poți să înlocuiești pe cineva. Ce e pierdut, e pierdut.

– Niciodată nu poți să înlocuiești pe cineva, pentru că fiecare e făcut din detalii atât de specifice și frumoase.”

“Cu toții se așteaptă ca după câțiva ani de conviețuire împreună, pasiunea, acea dorință, să fie aceeiași, dar este imposibil. Cuplurile devin atât de confuze mai târziu.”

“Unii oameni consideră că sunt singurii care trec prin clipe grele.”

Before Midnight (2013), în jur de 40 de ani, cu probleme de viață și de dragoste:

“O poveste despre feminin și masculin: Mama a fost asistentă și era acolo când oamenii își reveneau din comă. Le spuneau când se trezeau că au avut un accident, că au fost în comă etc. Spunea că reacția fiecărei femei era să întrebe despre ceilalți. Cum sunt copiii? Cum este soțul? A fost cineva rănit? Toți bărbații, fără excepție, după ce le erau spuse toate astea, ce făceau? Se uitau la penis. Și de-abia după întrebau de copii, sau despre altcineva care ar fi putut fi omorât din greșeală.”

“Mă întreb dacă ideea de dragoste care durează pe veci este relevantă pentru noi. Știm că o să ne despărțim la un moment dat.”

“Bunica a scris înainte de moarte o scrisoare întregii familii, de 26 de pagini. A scris trei pagini despre un costum pe care l-a făcut pentru o piesă și doar un paragraf despre soțul ei. A menționat trei evenimente: a fost în război, ne-am mutat din cauza slujbei lui și a murit. Sfatul ei măreț era să nu te consumi cu dragostea romantică. Prietenia și munca i-au adus cea mai mare fericire.”

“La sfârșitul unei zile, nu dragostea unei alte persoane contează, ci dragostea de viață.”

“Când mă gândesc la soțul meu (decedat), cel mai mult mi-e dor de felul în care stătea lângă mine noaptea. Câteodată brațul lui se întindea de-a lungul pieptului meu, și nu mă puteam mișca. Îmi țineam chiar și respirația. Dar mă simțeam în siguranță. Completă. Mai mi-e dor de cum fluiera în timp ce mergea pe stradă. De fiecare dată când fac ceva, mă gândesc la ce ar spune. ”E frig astăzi, poartă o eșarfă”. Suntem atât de importanți pentru alții, dar suntem doar… în trecere.”

“Să nu știi nu e chiar așa de rău. Ideea este să cercetezi, să cauți, să rămâi înfometat.”

“Majoritatea femeilor care realizează ceva în viață, prima dată când auzi de ele, au în jur de 50 de ani, pentru că este atât de greu să primească recunoaștere până atunci. S-au chinuit 30 de ani sau au crescut copii și au fost ținute acasă înainte să poată face ce vor. Dar este eliberator. Nu trebuie să ne trăim viața comparându-ne cu Martin Luther King, Ghandi, Tolstoi.”

“Din momentul în care părăsim casele părinților până când avem copii – asta e perioada în care îți deții viața.”

“Dacă aș putea schimba un lucru la tine, acela ar fi să te opresc din a încerca să mă schimbi.”

“Foarte puțini oameni realizează cum e ca o femeie activă sau pasionată să aibă copii. Niște prieteni mi-au spus că voi vedea, voi vrea să-i arunc pe geam. Adevărul este că niciodată nu am vrut să le rănesc, dar m-am gândit la sfârșitul meu de sute de ori. Știi vina pe care o simte o mamă când nu știe ce să facă? Oamenii se așteaptă de la femei să aibă un instinct care să intervină. Ca o femelă de babuin. Dar nu aveam nicio idee ce să fac.”

“Știi care e frica mea supremă cu fiecare bărbat? Că vor să mă transforme într-o soție supusă.”

PS: dialogurile redate aparțin tuturor personajelor care apar (sporadic) în filme, nu doar protagoniștilor principali

#before midnight #before sunrise #before sunset #club de carte #dialog #featured #serial readers #tinerete