Comments on: De ce să nu citești ce nu îți place

By: Anca Zaharia

Anca Zaharia — Wed, 15 Nov 2017 08:23:05 +0000

In reply to Silvia. Eh, una e impulsul de a renunța la ceva ce nu îți place, mai ales dacă aveai așteptări, și alta e să te încăpățânezi să citești ceva ce nu pricepi deloc, dar din care te chinui să scoți două idei (de obicei, cele mai greșite cu putință) ca să ai ce prezenta și altora: uite, domnule, Xulescu zice că mai degrabă să hrănim urșii decât să tolerăm țiganii, haha, ce deștept :)) Eu pe cititorii total imbecili sunt supărată...

By: Silvia

Silvia — Sun, 12 Nov 2017 20:53:57 +0000

Eh, recunosc, eu imi mai calc peste impulsul “natural” de a abandona cartea care nu-mi place si trag de mine sa o termin. ;P Am avut mereu regula asta, probabil inutila, de a termina cartea, oricat de nasoala mi s-ar parea. Si as vrea sa cred ca ceea ce consider eu nasol este unanim acceptat car fiind nasol, dar din pacate nu prea e asa. De multe ori citesc carti intens ovationate si nu-mi dau seama de ce nu pot si eu sa ma alatur multimii de entuziasti. Sau, invers, ma topesc dupa o carte care pe majoritatea ii lasa rece.

By: Anca Zaharia

Anca Zaharia — Tue, 07 Nov 2017 09:31:02 +0000

In reply to simona. Ah, și eu am pățit de câteva ori să vreau să citesc ceva datorită unei super-recenzii. Citind cartea, am avut constant dubii că citesc chiar cartea despre care vorbise recenzia. Chiar des mi s-a întâmplat, de fapt. Cum să faci, domnule, de să fie recenzia de 400 de cuvinte mai bună decât cartea nesuferită de 400 de pagini? :D

By: Anca Zaharia

Anca Zaharia — Tue, 07 Nov 2017 09:29:14 +0000

In reply to Barbalata Mirela. Eu aveam ca regulă bătută-n cuie să nu citesc mai departe dacă până la pagina 30 nu m-a convins. În ultimul an am mai făcut excepții, că auzisem că wow, cartea asta e wow; și ziceam: hai, hai că se poate, trebuie să dai și de ceva care să-ți placă dacă mai citești două pagini. Și încă două, și încă două. Dar simt că mă epuizează și clar mă enervează, iar viața e scurtă, așa că: îmi place, bine și pentru mine, și pentru carte! Nu-mi place, la revedere din prima! :D

By: Anca Zaharia

Anca Zaharia — Tue, 07 Nov 2017 09:26:45 +0000

In reply to simona. Păi cam așa e, nu te convingi până nu pățești. Cam de asta am și scris articolul, să mă mai plâng de ceva :) Și ție zi frumoasă, dar mai ales cărți frumoase, că ele fac și ziua la fel! :)

By: Barbalata Mirela

Barbalata Mirela — Tue, 07 Nov 2017 07:33:00 +0000

De acord cu tine! Am incetat sa mai fac lucrul acesta de cateva luni. La inceputul anului am citit o carte (noroc ca am imprumutat-o si nu am dat bani pe ea!!! ) care era foarte laudata pe bloguri si pe retelele de socializare. Mie nu mi-a placut deloc. Mi-a luat doua saptamani in conditiile in care nu era groasa. Tot timpul imi spuneam: unde este actiunea?, unde este romantismul, pasiunea?? . Am urat acea carte. De atunci am o regula: nu imi place in max.100 pagini (si asa este prea mult) renunt la carte. Punct.
Stiu, gusturile nu se discuta, ce mie imi place tie nu si invers. Nu am sa spun despre o carte ca este o porcarie (nici despre “Fifty shades of Grey” nu am spus 🙂 ) dar daca nu rezonez cu ea, asta este 🙂

By: simona

simona — Tue, 07 Nov 2017 06:15:09 +0000

Perfect de acord cu tine. Eu m-am lamurit singura de asta dupa ce mi-am cumparat o carte (deloc ieftina, de altfel!) pe care am insistat sa o citesc pentru ca mi-a placut enorm recenzia. Acum cred ca as lua de gat persoana care scrie recenzii faine la carti de trei lei (ca si continut si valoare, evident) si as pune-o sa (re)scrie cartea respectiva, cu cuvintele si din imaginatia ei. O singura data am trecut peste mine si am rezistat eroic pe baricade ajungand la performanta de a citi o carte de vreo 200 de pagini intr-o luna, pentru ca nu mi-a placut. De atunci nu mai fac asta, iar articolul tau nu face decat sa imi aduca si mai multa liniste gandindu-ma ca nu sunt singura.
O zi minunata iti doresc.