Cum reacționează autorii români contemporani la critici
Uh, e un subiect așa de sensibil, încât deja simt nivelul enervării crescând până la Stația Spațială Internațională și sângele fierbând în toți cei care au publicat una-două-trei cărți și care deja se ceartă cu mine în gând, reproșându-mi că și eu sunt proastă și nu înțeleg de ce au scris ei așa și nu altfel, de ce nu sunt ei vinovați de receptarea operei, ci publicul, prost receptor. Și tot așa.
Să ne înțelegem, nu mă refer la observațiile criticilor literari care, de cele mai multe ori, riscă într-adevăr să fie atât de fideli canoanelor învățate pe de rost în urmă cu jumătăți de secol, încât nu mai pot fi de acord cu nimic, caz în care faptul că au citit mult se transformă într-un mare dezavantaj – se rup de contemporani, elogiind tocmai lipsa progresului.
Poate pentru că am făcut niște școală pe la Litere și de acolo să fi rămas cu ce mi-a convenit, plus alte câteva reguli repetate la nesfârșit, pe care atunci cred că nici nu le pricepeam: autorul nu își explică și nu își apără opera! Niciodată, punct. Sigur, dacă Maricica nu știe să citească, îi reciți tu ce ai vrut să spui, dar dacă Maricica știe să citească, citește și decide că nu îi place cartea ta pentru că aia și ailaltă, atunci nu vii să insinuezi că e proastă pentru că nu a dedus ce voiai din vorbele tale așezate pe hârtie, poate nu atât de meșteșugit precum credeai, exact ce îți imaginai că vei transmite.
Este absolut normal, natural să te simți jignit, ofensat, supărat și neînțeles. De cele mai multe ori însă, omul care critică ce ai scris (atenție, da?, ce și cum ai scris, nu că porți ținte și te-ar bănui de satanism) nu are ceva cu tine, nu e nimic personal, nu e nimic împotriva lui Ghiorhițeanu Gianinuța, să zicem. A avut speranțe și așteptări, iar textul tău i le-a înșelat.
Să te apuce toți dracii când citești ceva negativ despre tine poate fi tot natural, că doar nu te bucuri când iei un șut în cur, chiar dacă el înseamnă, zice-se, un pas înainte. Dar să dai drumul tuturor acelor draci afară, printre oamenii care au criticat ce ai scris, ei bine, aia înseamnă să fii și tu puțin dus.
Din păcate, că o fi de la națiunea noastră clișeic de retrogradă la treburile legate de cultură, că o fi dintr-un ego personal alimentat de sângele pasional de latini, mulți dintre autorii români contemporani suferă, ocazional, de turbare – asta atunci când cineva (deseori poate chiar bine-intenționat) zice: măi, vericule, ai dat-o în bară, fir-ar ea de treabă, că romanul tău șchioapătă grav, că ai contrazis la pagina 5 ce spuneai în detaliu la 4, te-ai dat priceput într-ale medicinii și ai zis că oamenii nasc ponei vii cu pene aurii și pe deasupra sidefate, ai răstălmăcit tot ce ai spus înainte doar ca să tragi de păr concluzia etc.
Din principiu, nu pierd vremea scriind recenzii negative. Când chiar e groasă, scriu totuși de rău. Așa am făcut în legătură cu două volume celebre la noi, am scris ce-i greșit în cartea aceea din unghiul din care priveam, iar când autoarea a fost rugată de posesoarea librăriei la care lucram să dea niște autografe pe cărțile din librărie, ne-a transmis cu greață că nu poate, de vreme ce unul dintre librari nu îi înțelege opera.
Am primit, de-a lungul timpului, cărți la citit și recenzat. Am mulțumit frumos pentru ele și le-am promis sinceritate. Care nu a mai fost bună când au primit-o, chit că de data asta vorbim de observații transmise prin mesaj privat. De ce te iei de dezacorduri, e de la taste da tu zimi cume cartea. sau Mdeah, știam eu că așa faceți toate. sau N-ai înțeles nimic, e despre arborele genealogic al unui dinozaur cartea numită „Despre cocenii de porumb în razele sângerii de soare” și e defapt o lucrare de știință pe care nici nu trebuia să ți-o dau, că văd că nu apreciezi.
Am și scris două cărți mititele, am primit tot felul de reacții. Am auzit „ah, e o carte nasoală, că-i tristă, iar eu vreau să mă râd când citesc” și era să mă enervez, desigur, dar mililitrul de maturitate din mine a zis nup, ignoră acest om. Am primit și „ce căcat e aia că tăt numa’ te plângi ce nasol o fost să fii librar” și aici nu m-am mai supărat, că e probabil vina mea că nu am transmis cum trebuia ideea cărții.
Ce vreau să spun e așa: dacă omul a văzut cuvintele și le-a citit, unul după altul, dacă ideea de bază e „o navă spațială care transportă nuci de cocos pe planeta Mucilagia” și cititorul a înțeles că e vorba fix despre „o navă spațială care transportă nuci de cocos pe planeta Mucilagia”, dar găsește chichițe care-l calcă pe nervi, probleme ale narațiunii, rupturi grave de logică și sictir pentru limba în care e scrisă cartea, atunci să taci naibii.
Să bagi informația la cap, să te folosești de ea (și aici, din nou, ai opțiunea de a asculta sau nu de aceste critici, deși ești bou cu coroniță dacă ți se reproșează utilizarea limbii și tu tot pe-a ta o ții cu greșelile care te fac… rebel?).
Să nu te apuci să îi explici ce a citit. Să nu îl insulți luându-te de părul lui mov sau de ce a postat acum paișpe ani despre pinguinii care dansează la bară. Să nu te iei de neamuri, religii și altele. Să nu hiper-supra-explici. Să nu confunzi, totuși, răuvoitorii cu pricepuții într-ale cititului, și să răspunzi fiecăruia cu modestie, dar după cum merită fiecare. Să înțelegi că opera lansată în lume își duce singură viața mai departe, trăiește sau moare, în funcție de cum ai echipat-o pentru viitor, dar că nu mai este treaba ta să urechezi fiecare copil de la grădiniță care se ia de ea în pauze pentru că-i momâie.
72 Comentarii
ComenteazaAlmaJane Sirbu / January 31, 2018 la 10:57 am
Buna ziua! Mi-a placut articolul tau si este valabil pentru toata lumea care scrie, dar cred ca o vina mare o poarta si editurile. Editurile de azi fac “economie” si nu mai au corectori de text, editorii de alta data, care la editurile mari din strainatate, fac munca de sisif impreuna cu autorul si-i atrag atentia la fiecare neconcordanta de text, sau la greselile gramaticale, etc… cum naiba sa nu fie enervati acesti “autori” care sunt publicati de catre edituri de prestigiu din Romania si promovati nevoie mare, iar cand cititorul cumpara cartile lor, are o mare dezamagire?
In al doilea rand, ca scriitor vorbind, nu sunt de acord ca un cititor, indiferent cine ar fi el, sa dea SENTINTE!!! Cititorul poate sa-si dea o parere buna, rea, oricum ar fi ea, dar nu poate sa-si aroge dreptul de a spune ” NU RECOMAND ACEATA CARTE”!….PUNCT!!!
Anca Zaharia / January 31, 2018 la 9:56 pm
Oh, cu siguranță au și editurile o grămadă de vină. Totul se sacrifică de dragul ideii că fac ceva economie, probabil niște sute sau mii de lei lunar, dar rezultatele sunt deseori slabe, uneori dezastruoase. Mai demult visam să dau în judecată editurile în astfel de situații: cine îți dă dreptul să scoți pe piață o asemenea mizerie, să îți bați joc de limba română?
Alma / January 31, 2018 la 10:21 pm
Si mai este ceva Ce trebuie sa aflati ca cititori. Editurile mari nu publica autorii talentati, cu pe cei care ” au referinte” din partea USR sau a unor critici consacrati. In general, editurile preferable sa plateasca o suma modica unor agentii care important drepturi de author si scot pe piata 80% Carti de autori straining, ASA ca nu va mirati ca nu.I cititi pe autorii cei mai talentati din Romania, caci ei nu au loc in ecuatia asta.
Andres / January 31, 2018 la 11:40 pm
USR? Este o glumă, nu-i așa? Eu am cunoscut un domn, redactor la una dintre editurile mari de la noi, care susținea că nu primește manuscrise de la autori români, iar cele primite erau atât de slabe că nu meritau efortul de a fi citite cap coadă (pline de greșeli de toate felurile). Again, USR?
Alina / February 3, 2018 la 4:59 pm
Nu sunt de acord cu afirmatia ca un cititor nu are voie sa recomande o carte. De unde si pana unde treaba asta? Si inainte sa imi spuneti ca ati scris 2 carti si ca x sau y sa stiti ca si eu am reusit sa public, dar nu ma consider nici geniala nici deasupra oricui altcuiva. Cititorul are voie sa recomande. E treaba lui.
Eva Anca / January 31, 2018 la 11:55 am
Nici nu am cuvinte sa te laud pentru acest articol :))) Esti geniala, ce sa mai? In sfarsit, cineva a spus-o. Am vazut si eu chestii de genul prin online si nimic nu mi se pare mai de prost-gust, decat ca un autor fie sa ii faca prosti pe cititori ca nu i-au inteles “capodopera geniala”, fie ca un autor sa inceapa sa explice exact ce si cum. E de la sine inteles ca fiecare cititor percepe o carte in stilul sau, dar totusi, cartea aia trebuie scrisa in asa fel incat sa nu trebuiasca sa vii tu, ca autor, sa o explici.
Anca Zaharia / January 31, 2018 la 9:57 pm
Ihihi, mulțumesc! Mă bucur că, încet și sigur, comunitatea celor care fac parte din site-uri literare mari și cea a bloggerilor de carte ridică ștacheta și nu mai acceptă orice. Așa cum ești tentat la început, totuși, dar e minunat că se depășește etapa asta și că tot mai mulți prind curajul necesar pentru a fi sinceri.
Geo / January 31, 2018 la 12:34 pm
Ai pus punctul pe “i” cu articolul acesta. Scurt și cuprinzător. Felicitări!
Anca Zaharia / January 31, 2018 la 9:58 pm
Mulțumesc tare mult, poate chiar ajută pe cineva acest articol. Să îi dea o palmă de trezire peste față și să nu se mai supere vizibil data viitoare, de exemplu 🙂
Geo / February 2, 2018 la 8:41 pm
Să sperăm că așa se va întâmpla.
Geo / February 3, 2018 la 6:17 pm
Dar…. mai sus am avut răspunsul. Nu avem voie sa recomandam… asta chiar întrece tot ce-mi puteam închipui.
Ștefan / January 31, 2018 la 1:29 pm
Mă bucur să văd că sunt tot mai mulți bloggeri de carte din România care ajung la aceleași concluzii la care am ajuns și eu alături de alți câțiva bloggeri. Mă bucur să văd că începem să nu ne mai abținem și că, de la articolele cu Cum să nu vinzi cărți în România au tot apărut articole similare.
Anca Zaharia / January 31, 2018 la 9:59 pm
Și poate chiar i-ar fi mai bine pieței de carte dacă am vorbi cu toții sincer-sincer, dureros de sincer despre cărți. Cu bune și cu rele, dar așa cum simțim. Poate că altfel am fi crezuți și percepuți, altfel s-ar mișca lucrurile și oamenii ar vedea și cărțile altfel, mai aproape de ei, accesibile și prietenoase când e cazul.
Ștefan / January 31, 2018 la 10:02 pm
I get it, you get it, we all get it… dar ăia de sus, ăia care ar putea să facă ceva, cu mici excepții, nu, din două motive: a) dacă zici de bine e ok, dar dacă zici de rău ești de la prost la frustrat plus înjurat pe la spate, b) după ei nu ar trebui să ne dăm cu părerea deloc pentru că nu suntem avizați să comentăm sau să-i tragem de mânecă. 🙂
Ema Georgiana / January 31, 2018 la 7:09 pm
Subscriu! Foarte fain ai scris si chiar asa e :). Mie imi plac autorii modesti, care nu se lauda ca ceea ce au scris e cea mai cea carte si lasa timpul si cititorii sa decida daca e sau nu cea mai buna carte care s-a scris vreodata. 🙂
Anca Zaharia / January 31, 2018 la 10:02 pm
Cel mai groaznic lucru mi se pare să te lauzi singur. Nu știu dacă nu e chiar un defect la mine, poate am fost crescută prea în tradiția lui „de ce naiba să te lauzi? lasă, te laud eu dacă e cazul”, dar nu concep să te lauzi. Să spui, să explici (nu să te explici), să faci niște analogii, asta da. Dar să zici singur că fraierilor, NIMENI nu a înțeles, ba chiar să te mai și cerți cu toți, după care să te periezi singur… Doamne ferește!
Geo / February 3, 2018 la 6:19 pm
@AncaZaharia… cred că si eu am același deficit… am învățat ca lauda de sine… nu miroase-a bine.
Daiane / February 1, 2018 la 1:50 pm
Din pacate, daca are sex, nu mai conteaza gramatica. Sau lipsa unui fir narativ coerent si logic.
Ca doar are femeie pe coperta si scene de sex in stil Grey, clar o sa se vanda. Mai are si niste actiune gen Fast&Furious? Oh, o sa fie bestseller?
Sau mai e varianta cu chestiile tabu. Probabil o sa iti dai sema despre ce/cine vorbesc. Incest? “Sex nebun” si droguri la copii sub 16 ani? Poate si niste satanism? O sa se gaseasca si aici cumparatori.
Cred ca problema cea mai mare la noi e ca se publica pe bani. Ai bani ca sa le tii editura in picioare inca cateva luni? Super, esti autorul lunii la Editura X. S-ar putea chiar sa ai parerea sustinatoare a proprietarului editurii pe coperta cartii tale. Minunat, nu?
Da, clar e si vina editorilor. Asta se vede si la cartile traduse unde… Doamne apara-ma, era mai bine de o publicau in limba originala, decat sa-si bata joc in halul asta. Dar e si vina ta ca autor. E adevarat. Dupa ce scrii o carte, o citesti, o recitesti si o re-re-recitesti de n-spe mii de ori, iti vor scapa greseli. Dar cand ai pretentii de scriitor nu ai dreptul sa macelaresti limba romana.
Intr-un final, daca te stii cu probleme de comportament cand vine vorba de primit critica negativa… tine manuscrisul sub plapuma si nu-l publica. Pentru ca inevitabil, vor fi oameni care nu vor aprecia scrisul tau. Pur si simplu n-ai cum sa fii pe placul tuturor.
Dorina / February 1, 2018 la 7:19 pm
Foarte fain articolul. L-am citit de două ori. Am citit și comentariile și am rămas cu două întrebări în cap, după ce le-am citit. Cum adică n-am dreptul să spun că nu recomand o carte? Cine trebuie să mi-l dea? Se cumpără cumva de la magazin? Să mă duc să mă așez la rând :))). Și a doua: ce înseamnă “un auotr talentat”? Este o unitate de măsură pentru talent? Sau un ONG unde se duc toți autorii și primesc diplomă de talent?
Anca Zaharia / February 3, 2018 la 12:53 pm
Asta cu „cititorul nu are dreptul să spună că nu recomandă o carte” e de-a dreptul nebunie. Păi cine are, dacă cititorul nu? Sfântul Duh, că-i neutru? Vreun extraterestru, pe același principiu? 😀 😀 Eh…
AlmaJane Sirbu / February 2, 2018 la 4:25 pm
Doamna sau domnisoara Dorina, un scriitor daca nu este TALENTAT, mai bine se apuca sa de la saiba, ok?…Asta-i una dintre “problemele” voastre ca cititori, sau ca traitori in tara asta, unde libertatea cuvantului e mai presus de bunul simt, sau de anumite criterii dupa care se face o “recenzie de carte”! Sa stii ca am citit pe Serial Readers, recenzii care nu sunt recenzii, ci incercari de a face un amarat de rezumat unei carti citite si am intalnit “recenzii” scrise de-a dreptul agramat, asa ca DE AICI VINE INTREBAREA, DACA AVEM DREPTUL SA DAM SENTINTE ASUPRA UNEI LUCRARI ARTISTICE. Ce tie nu-ti place, poate placea altcuiva, dar n-o mai cumpara pentru ca se gaseste cineva sa dea sentinta: E PROSTA CARTEA ASTA, N-O CUMPARATI!!! Daca sunteti curiosi, uitati-va si pe site-uri din strainatate si-o sa constatati ca adevaratele recenzii nu dau sentinte si nici nu fac recomandari!
Eu, printre altele, am scris si publicat doua romane bune, asta luandu-ma dupa vanzarile din afara tarii, caci aici s-a gasit unul, capusat bineinteles de catre lanturile mari de librarii gen HUMANITAS, CARTURESTI, ELEFANT-ON-LINE, etc… sa-mi tina aproape tot stocul trimis la el in depozit timp de 2 ani si sa nu le trimita acestora sa le vanda. Cum credeti ca ma simt eu ca scriitor, atunci cand imi vin banii lunar de pe amazon, barnes& nobles, Apple, scribd, etc… caci nu le mai stiu numarul si din Bucuresti pina la Constanta, nu pot comunica cu un NESIMTIT care are pile desigur si caruia nu-i pasa de mine, de altii, ca no-i fi singura pacalita?
Culmea este ca scriitori de mana a doua, a treia, sunt publicati de edituri de prestigiu, iar cei care ar putea avea un loc in Literatura Universala, nu sunt cunoscuti la ei in tara, sau nu sunt RECUNOSCUTI la ei in tara.
Eu va invit la un experiment si anume: VA TRIMIT CELE DOUA ROMANE ALE MELE, PE BANII MEI SI VOI LE CITITI SI LE RECENZATI. Tineti cont ca eu sunt autor self-publishing si, dupa criteriile voastre, n-as conta in ecuatia scriitorilor care ” merita a fi cititi”.
Ei, ce ziceti, vrea cineva sa citeasca romanele mele????
1) KATRINA, PACAT DIN IUBIRE
2) PROSTITUATA
Autor- Alma Jane Sirbu
Robert / February 2, 2018 la 6:55 pm
Am citit un fragment din prima carte pe Elefant și pare interesant.
Geo / February 2, 2018 la 8:46 pm
Sincer suna incitant titlurile.
Andres / February 3, 2018 la 12:30 am
Stimată doamnă Alma Sîrbu, acest comentariu este, cum să spun, un deja vu. Nu este totul despre dvs. și despre cărțile dvs. Am înțeles că aveți anumite frustrări față de piața din România (am aflat cu ocazia unui articol scris de una dintre colegele noastre – pe care ați jignit-o, dacă îmi aduc bine aminte), dar asta nu înseamnă că trebuie să reveniți iar și iar să ne scoateți ochii cu comentarii acide scrise cu CAPS. Citiți încă o dată articolul și poate veți înțelege. Am spus atunci, vă spun și acum, comentariile acestea nu vă fac cinste.
Ne tot spuneți de cărțile dvs. Poate că felul în care reacționați este motivul pentru care bloggerii nu doresc să le citească. Curiozitatea mea e alta, de ce ați dori “un amărât de rezumat și ăla scris agramat”? Dacă asta credeți despre noi, atunci nu înțeleg de ce tot reveniți. Și ca să închei, pentru că am mai schimbat cuvinte și în trecut, încetați să mai jigniți! Bunica mea obișnuia să spună că “vorba dulce mult aduce”. Gândiți-vă la aceste cuvinte.
O seară frumoasă!
Alma / February 3, 2018 la 1:01 am
Domnisoara, EU nu am frustrari sect atunci cand citesc asemenea comentarii acide la adresa scriitorilor in general! Se pare ca voi, astia mai de curand nascuti, nu aveti nevoie de sfaturi utile, fi doar sa citi elogiati. Nu am nevoie sa.mi faceti voi recenzii. Mi.a facut una dintre cele mai bine bloggaritze, ASA ca am demanstrat prin atitudinea ta, ca nu sunteti oamenii care va pretindeti!
Andres / February 3, 2018 la 1:16 am
Acum ceva timp, un scriitor tare drag mie a spus că suntem ceea ce scriem. Are mare dreptate. Cuvintele ne definesc.
Felicitări pentru recenzia primită și mult succes în continuare!
Anca Zaharia / February 3, 2018 la 12:57 pm
Cu tot respectul de pe planetă, de unde știți că nu intrați în ecuația noastră pentru că v-ați publicat singură? De unde, serios, de unde? Mai am cam 350000 de curiozități, printre care ar fi și una legată de motivul pentru care abuzați caps lock-ul, dar mă rezum la asta? De unde, de ce, ce v-a dat impresia că noi, în snobismul nostru, citim numai ce a apărut la editura Ics? Chiar vreau un răspuns, dacă puteți să vă rupeți 1 min. din timpul prețios pe care altfel l-ați investi în postat comentarii cu referiri (prea) clare la cărțile dumneavoastră și la cât de bune și apreciate sunt ele de oamenii care vă convin (=promovare agresivă). Mulțumesc foarte mult!
Alma / February 3, 2018 la 1:05 pm
Cand o sa fiu pe laptop, o sati raspund punctual!
Geo / February 3, 2018 la 6:23 pm
Dacă se poate si scris corect, ca doar sunteți scriitor publicat, cu atât mai bine.
Dorina / February 3, 2018 la 9:10 pm
Doamna Alma, ca să vă spun sincer, cărțile unui scriitor care nu scrie corect românește nu mă interesează deloc, dar deloc. Și mai ales al unuia care alege să ridice tonul la mine, că asta înseamnă să folosești CAPS-ul în mod abuziv. O seară plăcută!
Robert / February 2, 2018 la 7:20 pm
Deocamdată sunt foarte ocupat și am un teanc întreg de cărți necitite pe care le termin cu timpul, așa că oricât de mult mi-aș dori să încerc cartea dvs., nu pot minți și spune că-mi permit să o încerc proiectele la care lucrez pentru încă vreo câteva luni. Dar o voi adăuga pe lista de dorințe și sper să ajung la ea odată…
AlmaJane Sirbu / February 3, 2018 la 5:11 pm
Multumesc pentru incredere Robert!
Barbalata Mirela / February 3, 2018 la 12:08 pm
Frumos articolul. Bine punctat. Scurt si la obiect.
Anca Zaharia / February 3, 2018 la 12:54 pm
E doar prima parte, din câtă inspirație aduc comentariile, se pare 😛
Geo / February 3, 2018 la 6:26 pm
??? bine zis!
AlmaJane Sirbu / February 3, 2018 la 5:29 pm
E foarte greu sa va tina cineva piept! Sunteti multi si dati cu bata-n oricine incearca sa va explice ceva… e grav ca v-am spus despre mine ca scriu, ca nu am frustrari, ca-mi vand romanele peste tot in lume???….se pare ca da, pentru voi, cititorii tineri! Vai de capul unuia care sare mai sus decat voi, nu puteti permite asa ceva, nu??? Eu ma simt jignita in sensul ca nu dati doi bani pe cei care creeaza! Dar, cartile pe care ” cu fala va mandriti ca le cititi”, cine le scrie mai copii, mai?…niste extraterestrii, sau unii dintre noi, astia care trudim la un roman cativa ani???… Daca ii preferati pe aia care scriu un “roman” in cateva luni, e treaba voastra, dar nu faceti O REGULA DIN ASTA si, mai ales, NU RECOMANDATI CU CALDURA asemenea autori!!! Stiu cum e mentalitatea la 20 si…, ca am si eu una acasa, mai batrana cu 10 ani decat voi si nici nu vrea sa auda de vreun sfat, Doamne fereste!!!
Eu nu pot sa va spun decat atit: ATITA TIMP CAT ATI DESCHIS CUTIA PANDOREI CU ACEST SITE “SERIAL READERS”, SUNTETI RESPONSABILI DE EVOLUTIA SAU INVOLUTIA TINERILOR DIN PCT. DE VEDERE CULTURAL. SUNTETI CREATORI DE OPINIE SI TREBUIE SA VA ASUMATI ASTA, DE ACEEA V-AM SPUS CA “NU AVEM VOIE SA DAM SENTINTE” in niciun caz, indiferent ca e vorba de o recomandare a unei carti, sau de un sfat de viata, etc…poate ca va veni vremea sa-mi dati dreptate si sa va aduceti aminte ca “o baba scriitoare” v-a atras atentia ca nu faceti CORECT ceea ce faceti pe site-ul asta!!!
Toata viata invatam, asa ca mai uitati-va in in gradinile altora, cum abordeaza ei problema asta cu recenziile, cu “sfaturile utile”…si, daca tot n-o sa mai continui aceasta discutie interminabila, permiteti sa va dau un sfat???…
INCEPETI CU CLASICII, DACA DORITI LITERATURA DE CALITATE SI APOI PUTETI SA FACETI COMPARATII INTRE UNII SI ALTII!!!
SUCCES!!!
Geo / February 3, 2018 la 6:28 pm
De ce să nu îi recomand, doamnă, cu căldură? Dacă romanele, seriile scrise de ei mi-au atins sufletul? De ce nu aș face-o?
Geo / February 3, 2018 la 6:29 pm
Cred că am citit și clasici destui dintre noi, cei prezenți aici, stați fără grija. A avut grijă școala să ii studiem.
Andres / February 3, 2018 la 6:43 pm
Îmi pare rău că nu vă înțelegeți cu cea pe care o aveți acasă. Asta spune multe.
30 de ani spuneți că are? Cam asta este media și la noi. Eu îmi aduc aminte cu drag de acei ani.
Dar nu vârsta a fost problema în discuțiile/articolele de aici, nu este niciodată. Problema este în felul în care se pune problema, problema este legată de mentalitate. Aici e un loc liniștit, a fost întotdeauna. Singurele comentarii acide în cazul de fața vin din partea dvs. Și asta începând cu CAPS. Noi chiar știm să citim, vedem destul de bine, așa că puteți scrie simplu, corect, cu diacritice eventual, ca orice scriitor care se respectă.
Revin cu ce spuneam mai sus, ceea ce scriem spune multe despre noi. Dvs. spuneți că nu aia, nu ailaltă, dar ceea ce spuneți arată contrariul.
Mă bucur că reveniți, dar îmi pare rău că vedeți lucrurile atât de deformat.
Anca Zaharia / February 3, 2018 la 7:01 pm
Am citit Dostoievski începând cu clasa I, dacă-mi aduc bine aminte acum, la aproape 30 de ani inutili, de tinerică superficială ce sunt, dar nu mă vedeți să mi-o sug singură de mulțumire. Serios acuma, să o dăm dracului. E bine cu laudă, dar numai când e despre noi? Dacă-i despre cineva care are alt mod de a scrie, sigur e un rahat. Dacă altcineva crede altceva decât cred eu, ăla e un rahat. Dacă e mai tânăr decât mine, m**e, tinerii nu știu niciodată de capul lor. Serios?
Ștefan / February 4, 2018 la 6:56 pm
Dragă Doamnă,
Îmi cer scuze și mi-e așa de… de… silă cred că e cuvântul să mai reiau aceleași idei de 1000 de ori…
1. recitiți articolul și căutați altele similare
2. cea mai îndreptățită părere o are cititorul care a petrecut timp cu cartea, cu alte cuvinte, cititorul, că e critic/blogger/nea Gică de la cârciumă, este singurul care are dreptul să comenteze.
3. recomandările sunt personale și doar pe baza gusturilor personale (din nou exemplul cu Fifty Shades of Grey: bestseller pe care eu l-am considerat un ceva care se vrea roman, dar care nu este, care se vrea literatură, dar nu este).
4. dacă comentezi de rău sau de bine, asta rămâne la latitudinea ta ca cititor.
5. pe internet (știu că e mai greu de priceput cum merg lucrurile în societatea actuală, dar ați putea să rugați pe cineva să vă explice), azi, poți să spui orice, adică și să zici de bine și să înjuri, deci, dacă mie nu îmi place o carte și cred că nu ar merita ca cineva să dea bani pe ea, o să spun fix asta. E părerea mea proprie și personală pe care mi-o asum, la fel cum scriitorul își asumă că poate ce a scris nu e pentru toată lumea.
6. am citit clasici, însă i-am citit forțat pentru că societatea de atunci, circumstanțele socio-politico-geo-economico-religioase sunt diferite de cele actuale. Dacă eu am citit o carte, una singură, ce mă împiedică să spun că-i bună/rea? De ce nu pot să am și eu o voce ca cel care a citit 1000? Da, sunt de acord că diferența de cunoștințe și modul de apreciere este foaaarte diferit, dar, să fim serioși, de ce să nu aibă amândoi dreptul la o opinie și o voce?
7. ca să închei și să citez un clasic: Libertatea este Libertatea de a spune că doi și cu doi fac patru. Pricepeți unde bat? Dacă oameni ca dumneavoastră vin și ne bagă pumnul în gură nouă, ăstora care vrem să vorbim, doar pentru că nu vă place ce zicem (că nu ne băgați pumnul în gură dacă zicem de bine de voi sau de rău de alții, din contră, trâmbițați sus și tare că ce bine facem), îmi pare rău să vă spun, dar sunteți comuniști. Fără nici un fel de jenă o spun: sunteți COMUNIȘTI (ca să folosesc și eu caps pentru că aparent așa trebuie să scrii un comentariu ca să se priceapă că ai ceva de zis – nu, nu sunt furios, doar sictirit de atitudinile astea). Problema nu sunteți doar voi, dragă doamnă, problema e că sunt mulți tineri pe care tot voi i-ați educat și care vă calcă pe urme… Cumva, din fericire, pare că sunt tot mai mulți care nu mai pleacă urechea și mai înghit toate manifestările astea. Mie mi-a luat un an să mă satur de măgării din astea, de bătut pe spate că ce tare ești și înjurat peste cinci minute că ce bou ești… Eu unul nu mai tac. Eu unul, dacă o să dau peste o carte proastă sau un scriitor cu o atitudine ca a dumneavoastră (unul care se crede noul Shakespear, sau, mai rău, vreun nou evanghelist care scrie Biblia din nou și care se simte atacat constant pentru că a. nu scrie bine sau b. țipă și urlă la fiecare cinci minute) o să spun lucrurilor pe nume, o să spun toate cele și o să trec mai departe fără nici o urmă de jenă, cu inima împăcată și, doar ca să fiu sigur că e totul ok, am un folder în calculator plin, dar plin de printscreenuri la mesaje/postări/comentarii în care vreun autor sărea calul. O să le pun de acum pe blog ca să vadă toată lumea ce fel de om este x sau y. Momentan am avut doar de la o tânără autoare foarte vocală, dar sunt sigur că sunt și alții. Iar blockurile nu ajută pentru că am prieteni care pot să facă printscreenuri și să-mi dea și mie.
Acestea fiind zise, vă doresc multă sănătate și spor la scris!
Cu drag,
Un simplu cititor.
Luiza / February 3, 2018 la 6:10 pm
Alma, eşti rudă cu fătuca aia care a publicat pe la Quantum şi se făleşte că ea a scris cele mai bune SF-uri din toate timpurile? Fix aşa face şi ea, n-are voie să zică cineva ceva, apropo de recenzii mai puţin pozitive, că şi sare la beregata omului.
Geo / February 3, 2018 la 6:30 pm
??? bine punctat, Luiza!
Denisa / February 3, 2018 la 7:51 pm
Toti cei care au indraznit sa critice maculaturile agramate ale lui Binder au avut probleme din partea acesteia: amenintari, jigniri, blesteme, furia nestavilita a fanilor instigati de ea.
Anca, te felicit pentru articol!
Anca Zaharia / February 3, 2018 la 8:12 pm
Mulțumesc tare mult, mă bucură să știu că am vorbit în numele multora care simt ca mine! Cât despre cărțile nenumitei și scrisul despre ele, și eu am avut probleme fix în acea perioadă: failed attempts de a-mi sparge parolele la conturile de peste tot – asta m-a deranjat cel mai tare. Că dacă reușea, ce făcea? Posta un articol în care zicea: „m-am răzgândit, cartea lu aia e genială”? Eh, noi să fim sănătoși. Și să citim și să recomandăm ce ne pare că merită.
Denisa / February 3, 2018 la 8:50 pm
Anca, altii au patit-o si mai rau, au fost amenintati de avocatii lui Binder sa fie sterse comentariile negative referitoare la maculaturile ei. De parca dreptul la opinie trebuie musai ingradit daca nu-i vorba de laude. Din cate am citit pe facebook, chiar unii scriitori (Ionut Caragea si Liana Manzat) au fost amenintati de Binder din cauza parerilor lor adverse despre maculaturile cu pricina. Binder a mers pana acolo incat l-a amenintat pe editorul scriitoarei Liana Manzat de a nu-i mai publica romanele doamnei Liana pentru ca aceasta a indraznit sa-i critice „operele” lui Binder. Te poti edifica de aceste adevaruri luand legatura pe facebook cu scriitorii respectivi. Nu spun povesti, mizeriile lui Binder sunt arhicunoscute, a mai atacat cu jigniri si amenintari si pe alti blogeri (Ioana Radu sau adminul de pe blogul „Fara miere” si multi altii).
AlmaJane Sirbu / February 5, 2018 la 3:58 am
Domnisoarelor, nu va mai agitati atit, ca eu nu tin cu scriitorii care va ameninta, Doamne fereste!!! Daca ati fi fost atente la ce m-am referit eu, mi-ati fi dat dreptate, dar n-ati facut decat ” sa va aparati cu dintii” dreptul de a ” judeca” ! Dupa cate vad, am starnit o furtuna intr-un pahar cu apa, dar Denisa( ii multumesc pentru comentariu) a adus lumina in discutia noastra, aparent contradictorie. Eu nu am stiut la cine va refereati si nici nu m-am gandit ca va refereati la mine, pentru ca, dupa cum v-a spus cineva mai sus, cartile mele sunt prohibite in Romania, adica se vand de catre Elefant cu 54 lei, in loc sa faca un contract cu mine direct si sa se vanda cu maxim 30 lei.
De asta nu vand eu in Romania, pentru ca exista edituri si depozitari, care pun piedici autorilor apreciati in strainatate. Eu am luat doua premii internationale la Milano cu cartile mele si n-o spun ca pe o lauda, ci ca sa vedeti ca noi scriitorii avem destule frustrari si din aceasta cauza.
Fiind din Constanta, m-am axat pe vanzare in “PRAVALIA CU CARTI”, care are si site on-line, asa ca puteti comanda de aici, nu e nevoie sa faceti jocul anumitor librarii on-line si sa dati in mine, ca n-am nicio vina in situatia asta! Eu am avut un stoc consistent in Bucuresti, timp de 2 ani, dar din pacate, depozitarul nu si-a facut treaba si mi l-a returnat…dar nu despre mine e vorba aici si sunt uimita de ceea ce citesc, despre aceasta Irina Binder, careia i s-a facut atata publicitate, de mi-era greata si mie, d’apoi voua!
Am comentat mai sus ca unii dintre “scriitorasii” de doi lei sunt publicati de catre editurile clasice si li se face atita reclama, ca lumea ii cumpara, dar ce sa vezi…”ulciorul nu mere de multe ori la apa”!!!
Alta data, cand vreti sa criticati pe cineva, spuneti fratilor cine este persoana, cu nume si prenume, ca nu stiu daca poate sa va combata din moment ce se poate verifica ceea ce a scris, nu???…Eu am crezut ca ne criticati scrisul in general, al scriitorilor romani, din moment ce nu s-a precizat in articol despre cine este vorba!
N-o cunosc pe aceasta Irina Binder, dar intr-un comment de mai sus v-am scris asa:” daca doriti sa cititi scriitori care scot la cateva luni o carte, e treaba voastra!”…sper ca sunt pe aproape de ceea ce v-am scris…dar un roman trebuie “pritocit” inainte sa iasa pe piata, trebuie citit si rascitit de catre autor insusi, aveati dreptate, ceea ce eu fac de fiecare data!
Sper ca a noastra controversa sa se incheie aici si acum si va doresc lecturi placute!!!
Drop Ileana Andreea / February 5, 2018 la 9:10 am
N-ati priceput esentialul. Articolul nu este despre o persoana anume!!!!!. Articolul este despre acei scriitori romani care primesc recenzii negative si in loc sa traga concluzia ca e ceva in neregula cu volumul lor, ameninta, injura, dau block pe facebook. Ce daca au 50 de carti la activ si premii care la noi se dau pe cine cunoaste pe cine si nu pe valoarea literara? Toate cartile sunt geniale? Nu. De ce nu pot accepta unii ca o dau in bara, nu stiu. Urmariti activitatea colegilor mei de la Blogosfera SF&F ca sa vedeti ce carti se publica in Romania in ultima vreme!!! Toate perlele pe care invatatoarea mea le-ar umple de rosu. Si atunci cum sa nu te enervezi si sa nu-ti aperi confratii si dreptul la libera exprimare cand ti se spune ca esti tampit si n-ai inteles asa un geniu literar si pana la urma urmelor cu ce drept iti dai cu parerea, ca oricum nu ai studiile necesare sa judeci o carte??? Sper ca de data asta reusiti sa intelegeti despre ce e vorba. Si “depozitar” nu exista in limba romana. De vina e Italia, stiu. Si Denisa n-a priceput nici ea nimic din articol.
Ileana Andreea Drop / February 3, 2018 la 10:16 pm
Dragă doamnă “babă scriitoare”: 1. Clasici citim toată programa școlară. 2. Ca să compari clasici cu contemporani e ca și cum aș compara bumbacul pe care-l folosea bunica când era la menstruație (bunica mea a murit la 99 de ani în 2011) cu tampoanele interne pe care le avem acum pe piață. Este imposibil. Un decalaj mai mare de o generație (circa 70 de ani) duce la incompatibilități grave din cauza evoluției. 3. Dacă n-am da 2 bani pe cei care creează nu ne-am cheltui banii și timpul atât de prețios pe cărțile voastre. Deci merităm respect măcar pentru asta. 4. Dacă în capul tău scrii ca Hugo și în realitate ca maneliștii, aici avem o problemă. 5. Regula spune că odată ce ai scos textul în lume nu cititorul e prost, ci tu, scriitorul, că nu ai reușit să redai ceea ce aveai în cap. E o regulă nescrisă, dar de AUR. 6. La fel se întâmpă și pe la alții, dar străinii nici n-au încercat vreodată să-mi explice ce au vrut ei să scrie, nici nu mi-au spus că sunt cretină și n-am priceput despre ce e vorba în minunata capodoperă, mi-au mulțumit pentru efort, atenție, carte primită gratis ebook, audiobook și după lansare tipărită și am primit un răspuns de genul ” I am sorry it was not your cup of tea”. Să traduc? Mai luați exemplu și nu suferiți de “buricul pământului”, că învățat nu s-a născut nimeni, dar dacă n-ar fi existat aceste opinii, azi n-ați fi citit “amintiri din copilărie” de Ion Creangă, sigur nici basme scrise de Eminescu și încă multe altele. Credeți că Alecsandri ar fi scris atâtea piese de teatru dacă n-ar fi avut succes? Cum să fi avut succes dacă nu s-ar fi gândit nimeni să o pună în scenă pe prima și dacă lumea nu și-ar fi dat cu părerea? 7. Gândiți bine, mult și pe îndelete înainte să scrieți. Indiferent că este un text sau un comentariu.
Andres / February 3, 2018 la 11:31 pm
Adreea, am citit cu mare plăcere cometariul tău. Fiecare punct ar trebuie citit, recitit, învățat ca pe poezie și dat mai departe când vine momentul lui “Ahaaa, asta era!”
Mulțumesc!
Ileana Andreea Drop / February 4, 2018 la 12:51 am
Pot să pun o întrebare? WTF is Binder? Da, știu să dau search pe google, dar nu apare nimic la căutare. Mulțumesc!
Andres / February 4, 2018 la 1:50 pm
Hehe! Pune Irina în față. 😀 Pregătește-te să fii binderized :)))
Dorina / February 4, 2018 la 7:33 pm
Eu mai vreau să spun doar atât: am căutat pe Elefant o carte a doamnei, dacă tot se plânge că nu i se vând cărțile în țară. Are 266 de pagini și costă 54 lei. Pe bune? E indisponibilă, dar și dacă nu era, eu nu m-aș întreba de ce nu se vinde. Și apropo de vârstă, eu am trecut demult de 20 de ani (chiar și copiii mei au trecut de ceva vreme de vârsta asta :))), dar îmi face mare plăcere să ascult ce au de spus tinerii și să citesc ce au de scris. Și nu mă deranjează niciodată să învăț ceva de la ei.
Denisa / February 5, 2018 la 1:14 am
Anca, te rog mult sa faci unele precizari referitoare la articolul tau. Dupa cum vezi, lucrurile incep sa se inflameze, multi autori se simt lezati in mod inutil pentru o vina pe care nu o au. Oameni buni, stim cat de mult munceste un autor pentru fiecare fraza, vers, cuvant, cate nopti de nesomn pierdute pentru a finaliza o carte. Apreciem acest efort. Fiecare carte isi are cititorii sai, este loc sub soare pentru toata lumea literara. N-avem noi, cititorii, atatia bani cati am dori pentru a cumpara toate cartile aparute pe piata. Sa recunoastem totusi: gusturile sunt diversificate, fiecare scriitor reactioneaza in felul sau la critici, dupa cum si cititorii au impulsuri diferite. In articolul de fata in mod sigur Anca s-a referit cu precadere la maculaturile agramate ale Irinei Binder si la atacurile permanente pe care aceasta le produce impotriva celor care indraznesc sa i le critice. Adevaratii scriitori niciodata nu se iau la cearta cu cititorii, nu se contrazic cu criticii literari profesionisti si nici adevaratii cititori (care pretuiesc literatura) nu se ocupa de atacuri la persoana. Nimeni nu are treaba cu viata nimanui. Aici s-a vorbit strict despre niste scrieri agramate ce au fost criticate pe buna dreptate iar autoarea lor (repet, e vorba de Binder) i-a atacat virulent cu blesteme, jigniri, amenintari pe toti care au scris recenzii defavorabile. Sa cadem la pace cu totii, in articolul acesta nu se face referire la scriitorii ale caror opere ne incanta sufletul, carti de care cititorii raman legati pentru mult timp. Va zic lucrurile acestea pentru a nu mai aparea alte suspiciuni. Anca, te rog mult sa confirmi cele spuse de mine, eu asa am inteles articolul tau. Sper sa nu gresesc.
Drop Ileana Andreea / February 5, 2018 la 1:50 am
Nu trebuie facuta nici o precizare pentru ca articolul nu este atac la persoana si Binder nu este singura in culpa.
Andres / February 5, 2018 la 9:38 am
Nu este vorba de Binder în mod special, ci de autorii “genii pustii” la modul general. Da, s-a făcut referire în articol la un alt articol în care Anca a vorbit despre experiența fluturi, dar a fost doar un exemplu. NU despre asta e vorba. Anca poate confirma. Îți recomand să citești articolul din nou. E destul de clar.
Denisa / February 5, 2018 la 5:33 pm
Am inteles, Binder nu-i decat un prototip al autorului ce raspunde cu aroganta celor care i-au criticat obiectiv si argumentat maculaturile. De aceea cred ca Anca a vorbit de experienta ei avuta cu aceasta individa. Este foarte bine ca Anca sa precizeze clar faptul ca a scris in articolul ei despre aceste „genii pustii” pentru a nu se intelege ca se face aluzie la absolut toti scriitorii. Sunt multi scriitori talentati (nu mai vorbesc de adevaratele genii creatoare), care stiu sa-si respecte cititorii, sunt intelepti sa inteleaga ca nu pot multumi toate gusturile publicului, accepta cu eleganta criticile chiar daca in sinea lor poate ca nu le pica tocmai bine. Ar fi pacat sa generalizam, mai ales ca Anca chiar din titlul articolului ei rezulta ca s-a referit la autorii romani contemporani bagandu-i pe toti in aceeasi oala. Nu era mai bine sa se fi spus clar inca din titlul articolului – unii autori romani contemporani si nu toti la gramada?
Drop Ileana Andreea / February 5, 2018 la 6:29 pm
Pe bune???? Chiar am impresia că trăim în timpuri paralele. Fiecare înțelege ce poate și cât îl duce capul. Așa cum văd că unii comentează doar ca să se simtă băgați în seamă. Pentru ultima oară, articolul este fff clar. Nu suntem la diviziunea mulțimilor la matematică. Literatura este puțin diferită. Iar cine se simte lezat înseamnă că se simte cu musca pe căciulă, iar ca să spui în coment intră pe pagina x de facebook înseamnă reclamă. Revenim: gândim și noi înainte să scriem?
Denisa / February 5, 2018 la 5:51 pm
Si mai este ceva, va rog intrati pe Facebook pe pagina domnului Jovi Ene, veti vedea ca s-au facut acolo comentarii pe marginea articolului scris de Anca. Au raspuns mai multi scriitori care s-au simtiti lezati de generalizari, tocmai pentru ca au fost inclusi la gramada in sintagma „autorilor romani contemporani”. Fiecare scriitor trebuie privit aparte prin operele pe care le-au creat si in functie de comportamentul individual – fara generalizari.
Andres / February 5, 2018 la 9:16 pm
Denisa, se simte lezat doar cel care are motive să se simtă.
Legat de comentariul tău anterior – am înțeles că ai ceva cu Irina Binder (îmi aduc aminte de petiția pe care ne-ai invitat să o semnăm cu ocazia unui alt articol semnat de Anca), dar încetează să o aduci în discuții iar și iar. Îi faci reclamă moca, serios. Sunt unii care habar nu au cine e, ce a scris (da, chiar sunt!) și tu nu faci decât să le-o pui pe tavă. Încă nu ai înțeles că fiind hater nu faci decât să o faci cunoscută? Iar Anca nu e nevoită să îți dea explicații, ție sau oricui altcuiva. Ca fapt divers, știm postarea lui Jovi.
Denisa / February 5, 2018 la 10:11 pm
Eu vorbeam in ultimele mele postari de greseala de a generaliza, tu ai inteles ca ii fac reclama lui Binder. Nu-mi inchipuiam ca astfel pot fi rastalmacite intentiile mele cu totul diferite decat ceea ce ai afirmat. Trist, foarte trist!
Andres / February 6, 2018 la 12:03 am
Denisa, nu am răstălmăcit nimic. Citește-ți comentariile, ai scris despre Binder? Da sau nu? Am numărat într-un singur comentariu 5 menționări. Trist, într-adevăr.
Andres / February 6, 2018 la 12:04 am
Nu am zis că ai făcut-o intenționat, să fie clar.
Denisa / February 6, 2018 la 12:34 am
Andres, nu intru in contradictie cu tine. Nu tu ai scris acest articol. Daca Anca doreste sau nu sa mai faca unele precizari este strict problema ei, nu o obliga nimeni. Acum daca chiar imi imputi ca eu fac reclama unor scrieri agramate, atunci ar trebui considerata si recenzia negativa a Ancai (postata aici, pe site-ul vostru) tot reclama, nu? Chiar Anca a dat trimitere in acest articol la Binder – asta s-ar numi, dupa parerea ta, tot reclama? Cred ca trebuie ca eu sa inchei orice discutie, comentariile tale au divagat rau de tot de la orice logica.
Ileana Andreea Drop / February 6, 2018 la 12:45 am
Denisa, știi melodia aia „lasă-ne, lasă-ne”? Dacă nu, învaț-o!. Tu și cu doamna „babă scriitoare” sunteți cele care ați comentat numai ca să vă lăudaâi că vă dați și voi cu păerea, fără să aveți logică și legătură cu subiectul. Exact despre asta este vorba în articol: ce scrii și ce vrei de fapt să scrii.
Andres / February 6, 2018 la 10:09 am
Chiar așteptam acest comentariu din partea ta, mă mir că a durat atât. Da, Anca a scris despre aceste cărți, dar nu a fost o recenzie, cât un articol din seria Jurnal de librar. A fost, după cum ai putut citi, despre reacțiile cititorilor acestei cărți. Ne-am gândit mult înainte să publicăm acel articol, dar experiența respectivă face parte din cele trăite de librar (poate de fiecare librar) și nu putea fi tăiată. Vrei să dai cu piatra, fă-o. Noi ne-am asumat acest risc. Dar am mers mai departe. Avem alt subiect în cazul de față, de la care, ai dreptate!, am divagat.
O zi frumoasă!
Liana Mânzat / May 26, 2018 la 4:54 pm
Azi am citit articolul, comentariile. Vin cu părerea mea. Da, critica se acceptă greu dacă este… critică și autorul slăbuț. Cu cât o carte este mai străvezie, cu atât autorul ei este mai îndârjit în valoarea lui, a ”operei” sale. E așa de când lumea. Talentul, când există, nu poate fi atins de nimic, nici de laudă, nici de critică.
Din păcate sunt destui care vor, cum se spune, să se vorbească de ei, fie și de rău dar măcar să se vorbească. Asta la început, apoi se agață de altă sintagmă: ”Fă-ți un nume și după aia scrie”. Și ar fi multe de spus, multe le-ați spus aici, multe se spun peste tot.
Eu vin să susțin cele scrise de Anca, să susțin și să confirm cele spuse referitor la pățaniile mele cu Binder.
Adaug și faptul că mi-am retras absolut toate cărțile din România, editura, din motive necunoscute mie căci, fără dovezi nu pot acuza, a ținut cărțile, mai ales prima și cea mai importantă pentru mine pentru că este autobiografică, sub cheie, depozitul unde au ajuns câteva exemplare la fel, mi-a vârât cărțile prin nu știu ce cotlon, nu există, nu existau în catalog, trebuia să îmi scriu numele ca să apară și cărțile…
Acum nu știu câtă putere a avut entitatea aceea care mi-a promis solemn că mă va anula în depozitul acela de carte ca autor, cât e vina cuiva sau poate e vina mea, poate cele câteva cărți vândute/citite au fost suficiente pentru a ști toată lumea (?!) că nu scriu bine, că nu merit să fiu citită, că…, asta e!
O iau de la capăt în Spania.
Vă doresc succes în ceea ce faceți și numai de bine să auzim.
DanaC / November 4, 2018 la 9:51 pm
Foarte bun articolul!
Miruna / August 16, 2019 la 3:01 pm
In acest articol ai foarte mare dreptate deoarece anumiti autori contemporani ajung sa te faca cu ou si cu otet pentru ca le spui o parere sincera , iti aduce la adresa ta ca si cititor cuvinte jignitoare doar pentru ca iti permiti sa ai o opinie diferita de a ei . Acesta nu ar fi singurul lucru care ma deranjeaza , ceea ce este si mai rau este ca atunci cand iti spui parerea si nu este pe placul ei sar pe tine anumite prietene ale ei fiind simple persoane , alte scriitoare populare sau femei care au un blog si ridica cartea respectiva in slavi . Unii se dau mari scriitori pentru ca au scos o carte sau doua dar daca vezi ce limbaj au regreti ca se numesc scriitori contemporani sau ca le.ai cumparat cartea .
As mai vrea sa adaug ca dupa parerea mea recenziile facute acestor carti mint dearece daca te uiti la ele sunt facute de cunostintele autorului si nu spun ca unele sunt slab scrise cu actiune plictisitoare sau prea grabita , ca sunt gresili gramamticale sau ca lipsesc pagini . Tot ce vezi in comentarii se rezuma la cat de wow e autoarea sau cat de fantastica e cartea , nu o sa gasesti alta parere sau ceva sincer scris
Razvan / January 29, 2020 la 3:42 am
Ok, vad ca scriitorii se ambaleaza cam rau. Datoria oricarui scriitor este sa puna pe hartie ceea ce simte el, ce-l framanta, obsesiile sale. Nu au nicio importanta recenziile, opiniile, parerile, fie ele pozitive sau negative. Sigur, pot facilita vanzarile, dar cam atat. Daca un roman este bun, va dainui, daca nu, o sa moara. E simplu. Au existat carti preaslavite de cei mai inteligenti critici literari si nimeni nu mai stie de ele. De asemenea, au fost carti in care s-a aruncat cu rahat, dar au supravietuit sute de ani. Ca sa fie clar: nu parerea criticului/cititorului/scriitorului conteaza, ci valoarea operei. Si motivul pentru care aceste opinii nu au nicio importanta este simplu: judecam o opera dupa expresia ‘imi place/nu-mi place’, in timp ce adevarul intotdeauna va dainui. Datoria oricarui scriitor este sa scrie cat poate el de bine, sa se autodepaseasca mereu si sa caute intotdeauna adevarul, sinceritatea.
Ileana / January 29, 2020 la 12:42 pm
Draga Razvan, mi se pare ca n-ai gandit tocmai pana la capat gandul de mai sus: pai cine da valoare unei opere?
Nu cititorii / criticii carora le place? “Datoria oricarui scriitor este sa scrie cat poate el de bine, sa se autodepaseasca mereu si sa caute intotdeauna adevarul, sinceritatea.” – cam cum se aplica asta unei carti de fictiune? Care adevar? Care sinceritate? Sau crezi ca fiecare carte reprezinta jurnalul intim al respectivului scriitor?
Razvan / February 6, 2020 la 3:37 am
Consider ca valoarea unei opere este intrinseca, iar cititorul nu reprezinta decat o cale de a o exprima. Indiferent daca cineva citeste sau nu o carte, ea are aceeasi valoare. Sigur, aceasta (valoarea) se poate schimba in timp si prin prisma curentelor si opiniilor cititorilor, insa schimbarea in acest caz este superficiala. In profunzime, va ramane aceeasi. Nu consider ca fiecare carte reprezinta jurnalul intim al scriitorului, ci din contra: este vorba de exprimarea unor trairi ce nu au corespondent in realitate, a unor stari ce nu pot fi intelese de catre scriitor in starea de veghe, de constienta. Vorbesc despre monstrii ce iau nastere in adancurile noastre si de care ne e teama sa ne apropiem sau sa-i privim, despre iadul prin care trec oamenii (considerati de noi) nebuni. Despre frica si teroarea prin care trec epilepticii, despre suferinta pe care o suporta oamenii bolnavi de cancer, despre atrocitatile unor copii batuti si neiubiti. Toate aceste lucruri pot fi exprimate doar prin fictiune. Si toate aceste lucruri sunt adevaruri pe care nu le poate contesta nimeni. Un artist e capabil sa vada aceste nenorociri prin prisma operei sale, fara sa fie capabil sa controleze momentele in care aceste adevaruri ies la suprafata, momentele in care scrie. Pentru mine asta inseamna o opera literara de valoare si nu are nicio treaba cu parerea cititorilor/criticilor/scriitorilor. Pentru ca acest pareri sunt constiente, sunt supuse ratiunii si, din acest motiv, sunt superficiale. Am o deosebita consideratie fata de cititori si scriitori, dar pentru mine tot ce conteaza este adevarul ce tipa din gura fiintelor aflate in cele mai mari nenorociri, iar acest adevar este imuabil si nu poate fi alterat de timp.