Cosmin Neidoni

Cosmin Neidoni și-a prezentat cartea Viața la 40 de ani la Penitenciarul Timișoara

de / February 19th, 2020 / 210 vizualizari

Întâlnirile lunare cu scriitori de la clubul de lectură de la Penitenciarul Timișoara nu seamănă niciodată între ele. Unele sunt extrem de serioase, altele mai moderate, iar la altele se râde cu gura până la urechi. La unele se discută liber, altele sunt mai mult monologuri ale autorului, iar altele sunt de-a dreptul dezbateri. Fiecare întâlnire este unică, astfel încât totdeauna sunt surprinsă de rezultat, de originalitatea lor. Și mă mândresc cu asta, chiar dacă uneori las impresia că nu vreau să vorbesc despre clubul de lectură de la Penitenciarul Timișoara.

Oamenii sunt foarte curioși despre cum se desfășoară lucrurile acolo și asta mă bucură mult, chiar dacă de cele mai multe ori curiozitatea lor pornește din prejudecăți. E o oportunitate excelentă de a le povesti despre oameni, despre reabilitare și integrare, despre șansa unei vieți normale după ispășirea pedepsei. Detenția e o suspendare temporară a libertății, apoi e nevoie de tot sprijinul nostru pentru ca acești oameni să revină în societate și să se integreze normal. Altfel, nu facem decât să păstrăm cercul vicios al prejudecăților.

Multe persoane îmi spun că și-ar dori să vină ca spectatori acolo, să vadă în direct acțiunea. Mi se pare drăguț, simpatic, dar mă simt nevoită să îi refuz. Evit răspunsul, sunt evazivă, dar niciodată nu lansez invitația. Nu e intenția mea să transform întâlnirile acestea într-un spectacol gratuit.

Invitatul lunii februarie la clubul de lectură de la Penitenciarul Timișoara a fost scriitorul Cosmin Neidoni. Absolvent al Facultății de Filosofie în cadrul Universității de Vest, apoi bursier Erasmus al Universității din Köln, Germania, a făcut studii de Politică Europeană în cadrul școlii masterale Jean Monet cu o teză de absolvire despre problematica războiului rece. Cartea lansată / abordată în cadrul acestei întâlniri a fost Viața la 40 de ani, un volum de eseuri psihologice, frământări ale bărbatului aflat la vârsta marilor întrebări existențiale de la mijlocul vieții. Prezența lui la clubul de lectură a fost una extrem de motivațională, cu un mesaj direct și concis: nu renunța la visul tău!

Dacă mă gândesc bine, nu este o tragedie să rămâi cu o parte din visuri nerealizate, este infinit mai tragic să nu fi avut niciodată niciun vis. În ce constă, în fond, bucuria vieții dacă nu în acel simplu și minunat fapt de a-i savura palpitul, fără rest, prin toți porii, cu toate papilele gustative, cu inima ta, de atâtea ori făcută țăndări și totuși, întreagă până la capăt.

Așa cum “Viața la 40 de ani” este o carte pe care nu o poți citi altfel decât cu sufletul, așa și mesajul transmis de Cosmin s-a adresat direct sufletului. Poate ce am apreciat cel mai mult a fost accentul deosebit pus pe sentiment, emoție, ca o caracteristică unică a oamenilor.

Am vrut să aflu și părerea lui Cosmin despre întâlnirea de la Penitenciar, deși știam că nu sunt chiar atât de subiectivă: A fost o experiență neobișnuită, mult peste asteptările mele! Am găsit starea de spirit a oamenilor pentru care deznădejdea și speranța nu sunt simple noțiuni de vocabular cu un câmp semantic imprecis conturat, ci moduri zilnice de a fi! Un om cu libertatea suspendată nu are prea multe opțiuni! Cine știe?  Poate că doar una, aceea de a nu-și pierde in hăul descumpănirii ultimul licăr de speranță pentru ziua de mâine!

M-a bucurat mult faptul că și Cosmin a ajuns la vorba mea, că la întâlnirile de la Penitenciar în față avem oameni, nu deținuți, chiar dacă sunt persoane private de libertate. A fost impresionat de totul din jurul lui, de la privirea senină și caldă a reporterului amator care l-a intervievat pentru emisiunea dedicată clubului de lectură de la Penitenciarul Timișoara in cadrul emisiunii pentru postul intern TV Canal 7 Popa Șapcă, până la sinceritatea debusolantă a spectatorilor: Am fost foarte plăcut surprins de sinceritatea oamenilor și de deschiderea cu care au venit la această întâlnire! Dacă ar trebui să găsesc un singur cuvânt care să definească întreaga atmosferă și tonul interacțiunii de acolo, as spune “autenticitate”! Nimeni nu încerca să pară altcineva ori sa își asume un rol de conjunctură! Cred că într-un spațiu de detenție oamenii, piezându-și succesiv libertățile sociale, au devenit constienți că libertatea lor interioară nu le poate fi încarcerată și în felul acesta aleg o atitudine plasată, așa cum am văzut, sub semnul totalei sincerități. Cred că cei de acolo nu poartă mască. Masca o porți când simti nevoia să pari altceva. Ei nu vor să pară altceva. Apoi am fost profund mișcat să observ că valorile la care se raportează acei oameni, care temporar și-au pierdut libertatea, nu sunt aproape deloc alterate! La întrebarea „cine este reperul sau figura umană care vă inspiră?‟ unul din răspunsuri a fost Petre Țuțea, iar la curiozitatea mea legată de cea mai de preț valoare in orizontul vieții lor, răspunsurile au fost cu adevărat deosebite: familia, sănătatea și libertatea!

Cosmin este un tip timid, neașteptat de timid. Este un bărbat cu mult bun simț, politicos și recunoscător pentru ceea ce are. Mi-a spus că a plecat mai bogat de la întâlnirea noastră: Am rămas cu sentimentul unei întâlniri bine organizate și cu impresia că oamenii – angajații din administrația penitenciarului pe de o parte, și deținuții pe de altă parte – se bucură să întâlnească autori, oameni care vin cu o viziune mai nuanțată și poate mai coerentă a lucrurilor! M-am întors acasă cu bucuria celui care știe că poate alina prin cuvinte unele realități mai aspre ale vieții! Am plecat cu sentimentul că poate am reușit să aduc, fie și preț de câteva clipe, zâmbetul pe chipul acelor oameni care sunt umbriți de tristețea pierderii temporare a libertății lor!

Trăim în epoca influencerilor, a influencer marketing, cea mai bună reclamă e cea a recomandării directe. În speranța că nu voi rămâne niciodată la clubul de lectură de la Penitenciarul Timișoara fără autori interesați să participe la întâlnirile lunare cu scriitori, l-am întrebat de ce ar recomanda autorilor să participle la această întâlnire. Iar răspunsul lui a fost unul rațional, dar și emoțional: Recomand oricărui autor fără prejudecăți să se întâlnească cu acei potențiali cititori pentru care un cuvânt frumos și bine articulat aduce cu sine speranța reabilitării!! Orice întâlnire este un prilej de repoziționare, de revizuire și de refresh a opțiunilor auctoriale! Aș spune apoi că fapta de a te întâlni cu oamenii de acolo are o mică dimensiune caritabilă. De ce? Pentru simplu fapt că ceea ce spui poate reverbera cu mult dincolo de momentul încheierii întâlnirii. Un cuvânt de îmbărbătare poate să rodească cu efect pe termen foarte lung. Oamenii, cu atât mai mult cei cu libertatea suspendată, au nevoie de așa ceva. Executarea pedepsei nu trebuie să demonteze resorturile demnității umane, dimpotrivă. Nimeni nu are dreptul să ucidă sperența unui alt om. Așadar un autor poate contibui la edificarea speranței al cărei temei a fost fisurat!

Nu cred că mă voi plictisi niciodată să organizez evenimente culturale inedite. Atât pentru persoanele private de libertate, cât și pentru copii. Iar de luna aceasta sper să îl pot numi pe Cosmin prieten!

Cartea lui Cosmin Neidoni este disponibilă 
la Libris, aici, sau la Cărturești, aici >>

SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm. 

Foto cover: Cosmin Neidoni

# # # # # #

Patricia Lidia

Inginer, femeie și mamă în viața reală, autor de texte pentru copii și jurnalist cultural neoficial în viața virtuală...

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare