Call Me by Your Name – o replică de aur
De când am văzut “Call me by Your Name”, ecranizarea romanului cu același nume scris de André Aciman, această replică mi se pare printre cele mai încărcate și valoroase din punct de vedere sentimental. Le-ar întrece cu mult pe tradiționalele “M-ai dat peste cap”, “Mă gândesc la tine”, “Îmi este dor de tine”, poate, în unele situații, inclusiv “cele două cuvinte”.
Dar replica aceasta, care oferă și titlul filmului, nu este nici pe departe singurul lucru valoros din toată povestea. Vizionând “Call me By Your Name” am descoperit doar o altă față a iubirii, care îmbracă adevărata esență a acestui sentiment imprevizibil și atât de frumos. Cred că o parte dintre cei care ar vedea filmul ar fi atrași de acest înveliș, pe alții i-ar dezgusta. Iar cei rămași ar fi atrași în primul rând de esență, care poate fi pătrunsă doar dacă reușești să vezi dincolo de suprafață. Dacă ajungi până acolo, te poți considera norocos, deoarece ai ocazia să te bucuri de un mesaj complex, dar direct și minunat exprimat.
Pe mine m-au atras ambele – învelișul și esența – dar recunosc că nu e cea mai comodă variantă a iubirii de urmărit: o relație în plină desfășurare, între două persoane de același sex. Dacă sentimentele inițiale au fost oarecum amestecate, totul s-a limpezit în momentul în care am luat la cunoștință de complexitatea și veridicitatea personajelor conturate, de frumoasa – de fapt superba – Italia (locul de desfășurare a acțiunii), atmosfera perfect recreată din anii ‘80 și de manifestarea tuturor celorlalte personaje (cu modul de a vorbi specific Italian, gesturi care curg natural și detalii ale caracterului). Inclusiv coloana sonoră este impresionantă și o recomand, separat de orice altceva.
Jocul actorilor din rolurile principale m-a cucerit iremediabil. Aș da 100 de Oscaruri celor doi băieți, în special lui Timothée Chalamet, cel care l-a interpretat pe Elio. (Poate i-aș oferi și altceva, care nu are legătură cu înclinațiile personajului, de unde deduceți că da, mi-a plăcut de el al naibii de mult). Dar și discursul unui personaj secundar de la finalul filmului – tatăl său – și-a lăsat din plin amprenta asupra mea, sintetizând ceea ce un psiholog ar putea să-ți spună în minim zece ședințe. Nu voi ascunde că finalul este cam trist. Dar nu finalul e cel mai important, ci felul în care filmul poate săpa în inimile voastre ca spectatori (dacă veți dori să-l vedeți), modul în care se îmbină caracterele celor doi băieți și evoluția propriu-zisă a poveștii de iubire.
În final, cu siguranță merită să trec această carte pe lista de citit (eventual când va apărea în limba română), pentru a verifica dacă versiunea originală a autorului va egala actul artistic deosebit de pe ecran, care mi-a tăiat respirația și m-a ținut cu ochii larg deschiși timp de aproape 3 ore.
Cartea poate fi comandată pe Elefant, aici, pe Books Express, aici,
sau pe Bookdepository, aici >>
SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm.
Foto: https://specialarad.ro, www.thestranger.com
10 Comentarii
ComenteazaCostin Beda / February 20, 2018 la 8:32 am
Foarte frumos scris, Silvia! Tu, prin acest articol, mă faci să vreau a-l mai vedea încă o dată. ?
Silvia / February 20, 2018 la 9:23 am
Multumesc, ma bucur ca ti-a placut cum am scris! ^_^
Miss Valery / February 20, 2018 la 3:18 pm
Sunt ușor invidioasă, dar nah, whatever works 😀
Silvia / February 20, 2018 la 5:14 pm
De ce invdia? :)) Baietii oricum sunt tocmai la Hollywood :))
Andres / February 20, 2018 la 10:58 am
Voi toți mă faceți să vreau să-l revăd. :))
Frumos film! Frumos scris despre el. <3
Costin Beda / February 20, 2018 la 11:14 am
Valeria e de vină, altfel nici eu nu ziceam că mi-a plăcut! ?
Miss Valery / February 20, 2018 la 3:16 pm
Andres, Costin, ce faceți duminică? 😀
Costin Beda / February 20, 2018 la 4:00 pm
Păi se poate, Miss Valery, îmi pun hainele de duminică și plec la drum, către… Elvira Popescu. ?
Anca / February 22, 2018 la 1:33 am
Merita citita cartea. E scrisa din perspectiva lui Elio și ca întotdeauna ofera amănunte ce nu pot fi incluse in film. Plus un întreg capitol ce aduce protagonistii 20 de ani dupa acea vara. Luca Guadagnino (regizorul) vorbește de o continuare…..
Silvia / February 23, 2018 la 10:22 am
Vesti bune ! ^_^