Cele mai bune cărți din 2017: topul echipei Serial Readers

de / January 19th, 2018 / 7,384 vizualizari

Cum v-am obișnuit de câțiva ani încoace, profităm de calmul lunii ianuarie ca să ne facem ordine în gânduri și în topurile de cărți ale anului ce tocmai s-a încheiat. Prin asta sperăm să vă atragă atenția cărți din topurile noastre pe care poate că nu le-ați citit încă, să vă intrigăm suficient cu altele încât să ziceți „cum de ți-a plăcut mizeria aia?” sau, preferabil, să împărtășiți cu noi topurile voastre. Nu ne interesează ca respectivele titluri să fi apărut în 2017, ci doar ca un cititor să se fi îndrăgostit de acea carte anul trecut.

În ceea ce privește echipa Serial Readers, avem următoarele preferințe:

moata creata si grasul la bal

PATRICIA LIDIA

2017 a fost un an ciudat, plin de suișuri și coborâșuri, un an al inițierii de proiecte culturale mari și revoluționare în domeniul lor, un an al redefinirii și regăsirii. Acum „consultant evenimente culturale” scrie pe cartea mea de vizită și mă mândresc cu asta tare-tare. Și cum Greuceanu a crescut, acum judecăm cărțile împreună, iar critica e mai dură ca oricând!

1. Măștile fricii – Camelia Cavadia
Off, cartea asta. M-a purtat prin toată paleta emoțională, m-a întors pe toate părțile, m-a ridicat în levitație și apoi a dat cu mine de pământ de m-a făcut cioburi. David, Sofia si Ema sunt trei frați traumatizați de un tată alcoolic și agresiv. În copilărie, bătăile extrem de violente se țineau lanț, ceea ce i-a apropiat mult pe cei trei, dar i-a îndepărtat de mama, care niciodată nu le-a luat apărarea. Traumele prin care trec îi transformă în niște “vânători de note” în școală și în niște antisociali și asociali în viața adultă. Povestea este prezentată din perspectiva Emei și ne arată parcursul celor trei frați și al mamei lor, după moartea tatălui, cu flash-back-uri în trecutul chinuitor. Descrieri cinematografice ale bătăilor, pe care le trăiești alături de personaje.

2. Diavoli fragili – Radu Găvan
Diavoli fragili este o carte care m-a dat total peste cap. Am citit-o pe nerăsuflate, nu am gătit, nu am făcut curat, mi-am pus copilul în fața unui morman de cuburi de construcție și am citit. Și am plâns. Și am mai citit puțin, și am mai plâns puțin, și am oftat, rupând liniștea, și mi-am șters lacrimile cu mâneca și am citit mai departe. Un roman întunecat, dar sclipitor, deosebit de complex, cu câteva elemente metafizice, în care personajele se dedublează pentru a face loc întunericului să iasă la iveală. Tematica atinsă este foarte variată, de la perpetuarea răului și lăsarea în voia întunericului, la literatură, scriitori, scris și dualitatea fiecărui om.

3. Moața, Creața și Grasu’ la bal – Sidonia Drăgușanu
În ceea ce privește cărțile pentru copii, pentru mine asta a fost revelația anului. Am descoperit cartea la final de an și m-a fascinat de-a dreptul. Cartea conține 17 povești scurte, drăguțe și educative. Stilul Sidoniei Drăgușanu este unul simplu, direct, fără încărcătură descriptivă inutilă, dar plin de mesaje educative pentru copii. Limbajul este unul curat, fără cuvinte complicate sau expresii nepotrivite. Poveștile conțin parcă ceva din atmosfera aceea specifică, romantică perioadei în care a copilărit scriitoarea. Iar ilustrațiile realizate de Doina Botez sunt absolut superbe, copilărești, colorate, fără nimic agresiv în ele.

sticletelefata din trenrevolutionary road

SILVIA IOANA

Anul 2017 mi-a arătat încă și mai mult decât ceilalți ani de ce iubesc cititul. Am trecut de la extaz la agonie și invers, în funcție de cât de mult mă atrăgea fiecare carte pe care o citeam. Și mi-am dat seama de un lucru, cărțile citite pot fi comparate cu oamenii întâlniți: cele foarte bune, cu care rezonezi, reprezintă o experiență senzațională, iar cele nepotrivite sunt un adevărat chin. Însă e clar, ambele categorii au câte o lecție pregătită pentru tine, fie că-ți place, fie că nu. Iată și topul meu.

1. Sticletele – Donna Tartt
Am lăudat cartea asta cu fiecare ocazie pe care am avut-o. Mi-au rămas în suflet personajele, locurile descrise, citatele minunate, echilibrul prefect între obiectivitatea realității și subiectivitatea trăirilor interioare… Personaje de care m-am atașat și îndrăgostit, reușind să mi le imaginez până în cele mai mici detalii. Proporția ideală de dulce, amar și sărat, întuneric și lumină… Recomand, recomand, recomand!

2. Fata din tren – Paula Hawkins
Faptul că mi-a plăcut atât de mult această carte, a fost și pentru mine o surpriză. Dar este printre puținele cărți cu care m-am identificat la un nivel profund, care am simțit că sapă în mine ca într-un tunel, creând în paralel suspans și o mulțime de întrebări. O carte care mă atinge într-un asemenea mod, se va afla mereu în topul meu, nu doar pe un singur an.

3. Revolutionary Road – Richard Yates
O altă carte în care universul creat de autor este unul pe care mi-am dorit să-l descopăr din ce în ce mai mult. Această carte are câteva ingrediente cu care mă cuceresc în general cărțile și filmele: locul și timpul de desfășurare a acțiunii (America anilor ’50), dar și relațiile dintre personaje: conflictuale, complexe și imprevizibile, autorul asigurându-se că mă va ține lipită de carte și cu respirația tăiată.

suflete in noapteo fata din bucatiplansul lui nietzsche

ANDRES

Începutul de an vine mereu cu planuri mărețe, „o să fac aia și ailaltă, o să fie un an mai bun ca anteriorul, voi zâmbi mai mult, voi călători și voi citi mai mult…” E ca și cum, la granița dintre ani, dăm restart, ne încărcăm cu valuri de energie, ne suflecăm mânecile și pornim într-o nouă călătorie, una senzațională. Și, când ne e lumea mai dragă, pentru că, da, am reușit să încropim lista de obiective pentru acest nou an, apare Anca. Să facem topul cărților lui 2017, zice ea. Cu doar șase cuvinte elanul meu a făcut pafff, s-a făcut praf și pulbere. Cum să aleg doar trei cărți? Am avut un an prost, am citit mai puțin ca în alți ani, dar să aleg doar trei titluri e un chin. M-am uitat peste cărțile citite anul trecut și realizez că este anul în care am plâns cel mai mult. A fost anul revelațiilor în materie de cărți, a fost anul în care am citit mai puțin, dar am trăit intens fiecare carte.
Înainte de a trece la cele trei titluri, doresc să menționez alte câteva cărți care mi-au plăcut enorm: Miere, Tudor Ganea (scrie excepțional!), Ultima oră, Alina Grozea (nu pentru că mi-e dragă autoarea, ci pentru că am trăit povestea ca și cum ar fi fost a mea), Merrick, Anne Rice (e Anne Rice și e suficient), Sentimentul unui sfârșit, Julian Barnes (mi-nu-na-tă!), Sânii verzi, Florin Iaru (poveștile lui Florin sunt geniale), Viața e ușoară, nu îți face griji , Agnes Martin-Lugand (am plâns pe plajă, în public). Mă opresc, nu de alta, dar mai am puțin și listez toate cărțile și nu asta e ideea. Minunatul meu top 3:

1. Suflete în noapte – Kent Haruf
Cartea este scrisă impecabil. Trăiești povestea cu fiecare pagină, cu fiecare paragraf. Iar subiectul nu are cum să nu te miște. Suflete în noapte e despre fericire, despre lucrurile simple care dau sens vieții, este despre curajul de a înfrunta lumea și prejudecățile ei, curajul de a alege ceea ce e mai bine pentru tine atunci când alții au impresia că știu mai bine. Nu știu dacă voi putea vorbi despre cartea astea fără să mi se încețoșeze privirea sau fără să mi se pună un nod în gât și sper ca tu, cel sau cea care citești aceste rânduri, să îi dai o șansă. Pentru mine a fost și rămâne una dintre cele mai frumoase cărți citite, și, mai mult, cea care mi-a zguduit lumea interioară în anul ce a trecut.

2. O fată din bucăți – Kathleen Glasgow
Atunci când am citit O fată din bucăți, mi-am dorit, pagină cu pagină, să fie doar ficțiune. Să fie un semnal de alarmă, un exemplu de așa nu. Și mi-am dorit ca această carte să ajungă la cei care au nevoie de ea, cei care au senzația că lumea s-a sfârșit, că lumea e împotriva lor, știți voi, la adolescenți (și nu numai!). Pentru cei mai mulți dintre noi, e o perioadă cumplită și numai vorbind cu cei din jur, citind poveștile altora, având suportul familiei și prietenilor, orice situație poate fi depășită. Poate că nu este o carte despre fericire, dar îți garantez că este una a începuturilor. Este o carte care te rupe în bucăți și apoi, la final, te îmbrățișează și îți șoptește că totul va fi bine.

3. Plânsul lui Nietzsche – Irvin D. Yalom
“Cea mai frumoasă carte din lume este cea pe care o țin acum în mână”, asta am scris atunci când am terminat de citit Plânsul lui Nietzsche. Cartea este un deliciu de la prima și până la ultima pagină. Aș vrea să vă zic mai multe, dar orice aș spune, orice aș scrie nu poate reda golul pe care l-am avut în stomac când o citeam, golul pe care îl am în stomac atunci când mă gândesc la carte. Am folosit cuvântul deliciu într-o recomandare de carte, să se noteze! Ultima carte care m-a impresionat așa a fost Adam și Eva a lui Rebreanu (în 2010) și îmi doresc ca în fiecare an să am parte de cel puțin așa o experiență, pentru că, da, a citi o carte senzațională este o experiență. Yalom m-a răsucit pe toate părțile de vreo 400 de ori (pagini) și este unul dintre autorii la care voi reveni.

cantec linfata cea bunaomul care a cucerit timpul

MISS VALERY

Voi vă dați seama că a mai trecut un an? Că eu nu prea. Parcă mai ieri citeam Always, With Love de Giovanna Fletcher (cartea cu care am început anul 2017) și tot parcă ieri am terminat cartea cu numărul 72: The Cosy Christmas Teashop, de Caroline Roberts. Da, tot nu am depășit etapa poveștilor siropoase și a lecturilor cu aer de vacanță, ba chiar aș zice că mă afund mai tare în ea. Pentru mine lectura este evadare, așa că prefer să evadez în tărâmul deznodămintelor fericite. Și pentru că deja am furat startul și am strecurat câteva nume în narațiune (vreau doar să adaug că pe Giovanna Fletcher aș lua-o cu mine în toate vacanțele), țin neapărat să le amintesc pe Elena Ferrante și Agnes Martin-Lugand, revelațiile anului meu literar. Pentru 2018 îmi doresc doar ca, la final, să îmi fie la fel de greu să îmi aleg preferatele – fie că este vorba despre cărți, filme, călătorii, momente.

1. Cântec lin – Leila Slimani
Este primul titlu care îmi vine în minte când mă gândesc la lunga listă de lecturi din acest an, deși este la ani lumină distanță de orice deznodământ fericit. Dimpotrivă: este sfâșietoare, dură, deranjat de reală și, cred eu, insuportabil de citit pentru marea majoritate. Nu vă lăsați înșelați de titlu, nu este nimic lin sau dulce în acest cântec menit a zdruncina toate certitudinile.

2. Fata cea bună – Mary Kubica
Este prima carte citită din colecția Passport de la editura Herg Benet și cea care mi-a deschis apetitul pentru mai mult. Nu am fost dezamăgită nici de lecturile ulterioare, dimpotrivă, dar Fata cea bună, fiind prima, ocupă un loc special în inima mea și în topul din acest an. Îmi plac thrillerele bine construite, care reușesc să dozeze corect tensiunea, păstrând suficientă și pentru ultima pagină, iar romanul de debut al lui Mary Kubica exact asta face.

3. Omul care a cucerit timpul – de Elan Mastai
O briză de aer proaspăt, tentativa mea de SF din acest an (e cu călătorit în timp, deci e SF, da?) și probabil cartea la care am râs cel mai mult. Las aici o mica mostră, întrucât nu știu când va mai avea un penis șansa să se regăsească în topul meu: “Misiunea amânată pe termen nedefinit. Întreaga echipă, crononauți, tehnicieni, sfătuitori, tata, cu toții închiși în camere izolate comunicațional, în timp ce avocații se strângeau pentru interogatorii, prevestind un potop de sancțiuni legale, reputații stigmatizate, represiuni guvernamentale, audituri corporative, privarea întregului câmp de studiu al călătoriei în timp de o generație. E extraordinar câte daune poate produce un penis.”

cei mai destepti copii din lume

work rules

un an in provenceOANA GRECEA

Anul trecut a fost anul cărților de dezvoltare personală și înțelegere a muncii și a relațiilor de muncă, așa cum sunt ele văzute de companii precum Google, Apple, Facebook. M-am deconectat citind și visând la Provence (genul de poveste reală, nu ficțiune), dar dacă am învățat ceva în 2017 a fost din cărțile de business capabile să te îndemne la schimbare sau care îți oferă un exemplu spre care să tinzi. Am sesizat că am păstrat acest trend din anii anteriori și de câte ori am fost provocată cu cărți de beletristică/ficțiune am sfârșit prin a fi ușor dezamăgită pentru că nu mă învață nimic, sunt doar o poveste, uneori bine scrisă, alteori mai puțin.

1. Cei mai deștepți copii din lume – Amanda Ripley
În cartea sa, Amanda Ripley încearcă să găsească un răspuns adecvat urmărind modelele din trei țări – Coreea, Finlanda și Polonia (versus USA) -, pe baza testelor PISA date de-a lungul timpului de elevii lor. Este de citit dacă vrei să vezi ce avem de învățat de la alții. Ca o concluzie, ”părinții și profesorii care reușesc să fie în egală măsură afectuoși și stricți par să ajungă să rezoneze cu copiii, câștigându-le încrederea și respectul”.

2. Work rules – Laszlo Bock
Angajat sau angajator, cartea Work Rules scrisă de Laszlo Bock și apărută la editura Publica se citește cu interes și plăcere pentru că în ea afli secretele și trucurile care vă pot fideliza angajații sau pot salva compania. Mi s-a părut pur și simplu genială, o carte pe care oricine ar trebui să o citească dacă vrea angajați fideli și fericiți. Una din principalele reguli pe care am reținut-o este aceasta: ”Nu angajați exclusiv pe baza inteligenței. Trebuie să găsiți persoanele cele mai bune care vor avea succes în contextul organizației voastre și care-i vor ajuta și pe ceilalți să aibă succes”.

3. Un an în Provence – Peter Mayle
Cărțile lui Peter Mayle te fac ori să-ți cumperi primul bilet spre Provence (Franța), ori să te apuci de gătit sau de mâncat preparate franțuzești. Cartea sa este una din poveștile de viață menite să îți fie utile dacă vrei să repeți experiența autorului. Peter Mayle este un autor englez care s-a mutat în Franța (regiunea Provence) prin 1988 și a scris aventura sa de instalare în această regiune, cu tot ce ține de o mutare într-o țară și o regiune nouă. Povestirile sunt reale iar personajele/vecinii și restaurantele menționate sunt și ele autentice.

cei care merita sa moaraSplendida cetate a celor o mie de soripovestea ta a inceput demultCORNELIA POPA

2017 a fost o lecție din care sper să asimilez ce-am învățat. Mi-am dat seama că trebuie să am mai multă răbdare cu mine și că trebuie să nu-mi mai fac așteptări deșarte. Se aplică pe mai multe planuri, chiar și în privința cititului. Mi-am făcut o listă prea lungă cu lecturi pe care mi-aș fi dorit să le citesc, m-am avântat în prea multe provocări și deznodământul a fost pe măsură. Am rămas cu temele nefăcute. Totuși, atât cât am citit, am savurat din plin fiecare rând, pagină și carte. Am continuat să-i citesc pe autorii ce mi-au captat atenția în anii trecuți (Guillaume Musso, Khaled Hosseini), am dat șanse noi celor ce mi-au plăcut mai puțin (Bohumil Hrabal, Jerome K. Jerome, Irvin D. Yalom) și am descoperit alți scriitori faini (Cesare Pavese, Jojo Mojes, Paul Kalanithi). Desigur, n-am stare și deja mi-am setat noi provocări pe 2018, dar vi le voi dezvălui mai târziu. Iată ce cărți mi-au plăcut MAXIM în 2017, în ordinea în care le-am citit:

1. Cei care merită să moară – Peter Swanson
O carte despre răzbunare, probleme în cuplu și adrenalină multă. Am savurat lectura imediat, nu cred că am lăsat cartea decât de vreo 3 ori din mână, și asta pentru chestii gen pudrat nasul. Povestea Mirandei și a lui Ted m-a captat din prima și mi-a plăcut cum Swanson a construit acțiunea din jurul ei. Detalii foarte bine puse la punct, acțiune atât cât trebuie și răsuciri de situație ce îmi creșteau tensiunea. Nu e o carte care să te pună pe gânduri, ci una care să te facă să le uiți.

2. Splendida cetate a celor o mie de sori – Khaled Hosseini
E clar, Hosseini nu scrie, Hosseini își rupe sufletul bucăți și îl transpune în cărți, altfel nu-mi dau seama cum de cărțile lui sunt atât de profunde. Poveștile lui Miriam, a Lailei și a femeilor din Afganistan m-au cutremurat. Frică, lacrimi și multă durere. Chiar dacă e o carte tristă, e o carte ce merită citită. Merită pentru că te face să apreciezi ceea ce ai. De-a lungul lecturii am plâns pentru soarta lor și la sfârșitul cărții am mulțumit pentru soarta mea.

3. Povestea ta a început demult – Mark Wolynn
Ei bine, cartea asta mi-a picat în mâini fix când pământul de sub picioare era să fugă. Fiecare dintre noi avem sufletul îngreunat de anumite probleme nerezolvate, probleme de care poate nu suntem conștienți încă, probleme ce atunci când apar la suprafață ne zdruncină viețile. Ce bine ar fi să avem o astfel de carte în acele momente! Ce mi-a plăcut la cartea asta a fost nu doar faptul că e scrisă pe înțelesul tuturor și că e coerentă (nu se învârte în jurul cozii și în chestii de suprafață), ci și partea practică ce chiar ajută. Da, am făcut fiecare exercițiu din carte și la sfârșit m-am simțit liberă și vindecată. De fapt, nu doar m-am simțit, chiar m-am eliberat și vindecat de traumele cu care mă confruntam atunci.

o viata marunta

plansul lui nietzschelupta meaBIANCA M. CĂLIN

Consider că 2017 a fost un an foarte bun în materie de cărți. Cel puțin primele șase luni ale anului au fost încărcate de romane care mai de care mai emoționante, mai captivante și mai diverse. Am citit orice, și am descoperit multe romane care mi-au rămas la suflet și pe care le voi uita cu greu. În schimb, cu rușine și nostalgie recunosc că în ultimele șase luni aproape, de când am plecat la studii, nu am reușit să citesc mai mult de două romane. Rușine, pentru că nu am știut cum să îmi gestionez timpul mai bine. Nostalgie, pentru că realizând acest top și retrăind amintirile ce însoțesc fiecare roman în parte, îmi dau seama cât de dor îmi este de viața mea dinainte. Una peste alta, 2017 a fost un an superb, atât în ceea ce privește lectura, cât și în alte aspecte din viața mea. Un lucru este cert: cărțile îmi însoțesc cele mai frumoase amintiri de până acum. Iar în 2017, romanele mele preferate sunt:

1. O viață măruntă – Hanya Yanagihara
Cu siguranță, cea mai bună carte pe care am citit-o anul trecut, ca să nu zic vreodată. O viață măruntă m-a zguduit atât de tare, încât și-acum pot simți toate emoțiile pe care mi le-a adus și toate stările și gândurile pe care le-am experimentat. O carte de zile mari, ce va dăinui peste multe generațiI.

2. Plânsul lui Nietzsche – Irvan D. Yalom
O altă carte care mi-a plăcut incredibil de mult, Plânsul lui Nietzsche este o poveste care îți oferă o viziune diferită asupra vieții. O poveste despre psihologie, dragoste și prietenie absolut superbă!

3. Lupta mea. Un bărbat îndrăgostit – Karl Ove Knausgard
Era imposibil să nu îl fi menționat și pe Knausgard în acest top. Pasiunea mea pentru romanele lui a rămas la fel de puternică, iar una dintre cele mai frumoase amintiri din 2017 este volumul doi din seria autobiografică Lupta mea. Un bărbat îndrăgostit prezintă un amalgam de emoții și de trăiri, iar citind romanul, îți este imposibil să nu fii afectat de cuvintele și de povestea lui Knausgard.

o viata maruntaacasam pe drumorbi

ANCA ZAHARIA

Am ajuns și la mine însămi! Adică e rândul meu să-mi înșir preferințele pentru anul ce-a trecut, nu altceva. Bine, poate că am ajuns un pic mai aproape de mine însămi și datorită cărților de mai jos, pe care le-am citit altfel decât am citit până acum, pe care le-am internalizat, iubit, înțeles așa cum trebuie înțeleasă o carte care vorbește despre tine sau despre un sine posibil:

1. O viață măruntă – Hanya Yanagihara
Am spus despre ea că este cartea după care nu îmi voi mai reveni niciodată și ceea ce am scris despre ea a fost citit de aproape 10 000 de oameni. Sunt ferm convinsă că măcar un procent infim mi-a ascultat îndemnul de a o citi, că unui alt procent din acesta, din primul, chiar i-a plăcut cartea cel puțin la fel de mult ca mie, iar suferința provocată de citirea cărții este una necesară, ba chiar obligatorie.

2. Acasă, pe drum – Elena Stancu și Cosmin Bumbuț
Vreau să spun că e tot pe locul întâi, la absolută egalitate cu prima, deși sunt atât de diferite ca temă și totuși atât de asemănătoare în alte privințe. Cred cu tărie că, dincolo de faptul că această carte e o exorcizare a unor stereotipuri pe care le avem despre tot ce vedem, dar nu înțelegem din societatea românească a zilelor noastre, ar trebui să devină lectură obligatorie, un manual de omenie și empatie.

3. Orbi – Petronela Rotar
Aici aș mai fi ales alte 5-6 cărți, dar m-am limitat, respectând regula de trei cărți per om. Am spus multe despre ea aici, dar aș mai putea vorbi ore, poate zile întregi despre Orbi. E o carte necesară, la fel ca primele două despre care v-am spus – și poate că anul acesta am avut o anumită atracție spre astfel de lecturi: cele obligatorii pentru ca, la finalul cărții, cititorul să aibă câteva revelații mari sau mici și să facă ceva, orice, orice altceva cu viața lui, de care e nemulțumit, dar pentru care e dispus să acuze pe oricine altcineva, fără ca el să miște un deget în direcția lui.

 

Comandă cărțile pe Elefant, aici, pe Libris, aici, și pe Cartepedia, aici,
sau click pe titluri pentru detalii>>

 SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm. 

 

# # # # # #

Anca Zaharia

Iubitoare de cuvinte scrise și matroană la Ancazaharia.ro. Autoare a cărților „Sertarul cu ură”, „Jurnal de librar” și "Suicid" apărute la Herg Benet.

2 Comentarii

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare