8 motive pentru care nu împrumut cărți
Împrumut cărți de când mă știu, de cele mai multe ori pentru că mi-e nu știu cum să refuz. Nu mă înțelege greșit, mă bucur enorm când cineva se arată interesat de vreo carte din biblioteca mea sau caută o carte pe care eu o am și îi pot veni în ajutor. Totuși, nu mă încântă deloc când cartea mi se întoarce ca și cum s-ar fi jucat volei cu ea sau, și mai rău, când nu se mai întoarce.
Așa că, dacă te simți cu musca pe căciulă sau te încadrezi în vreunul din motivele enumerate mai jos, te rog, nu-mi cere să-ți împrumut vreo carte.
- Îndoi paginile cărților. Când e cartea ta fă ce vrei cu ea, însă atunci când împrumuți o carte ai grijă să o înapoiezi în condițiile în care ai primit-o. Asta nu înseamnă să o dai înapoi în țiplă, ci să folosești un semn de carte.
- Lași cartea deschisă cu fața-n jos. Paginile se boțesc, știi? Dacă nu mai ai de gând să citești sau ceva/cineva îți întrerupe lectura, închide-o frumos și reiei lectura mai târziu.
- O lași aproape de mâncare sau băutură. Se poate întâmpla să o stropești, să scapi mâncare pe ea și nu este ok. Pune cartea undeva unde să fie în siguranță, departe de astfel de pericole.
- Subliniezi fragmentele ce-ți plac. Poți foarte bine să le transcrii sau să faci o poză paginii. Mie poți să-mi spui prin viu grai ce ți-a plăcut, nu e nevoie să-mi lași însemnări prin carte!
- O lași la îndemâna copiilor sau animalelor. N-am nimic împotriva lor, însă n-ar fi prea frumos să-mi înapoiezi cartea plină de mâzgâlituri sau roasă de cățel/linsă de pisică etc.
- Îmi vorbești urât despre ea. E ok să nu-ți placă, gusturile nu se discută. Totuși, e posibil ca mie să-mi fi plăcut foarte mult cartea și comentariile tale să mă jignească. Așa că ori ți le păstrezi, ori ți le exprimi într-un mod elegant, altfel nu-ți voi mai împrumuta/recomanda o altă carte.
- Nu o mai înapoiezi. Ai uitat unde ai pus cartea? Îmi cumperi alta. Îți place așa mult încât nu vrei să te desparți de ea? Mi-o înapoiezi și după aceea îți cumperi un exemplar pentru tine.
- Nu ne cunoaștem. Sorry, însă nu-mi las cărțile pe mâna străinilor. Mi s-au întâmplat cele de mai sus din partea unor apropiați, așa că n-aș risca să împrumut cărțile unor necunoscuți. No offense!
Dacă-mi promiți solemn că tu ești altfel, ai grijă de cărți și ții la ele la fel de mult ca mine, atunci îți împrumut fără probleme (desigur, nu se sare pentru motivul 8). Dar dacă nu, las-o baltă. Nu mă pune în situația stânjenitoare de a nu ști cum să te refuz. Apropo, dacă ți-ai adus aminte că ai să-mi înapoiezi vreo carte, știi cum să dai de mine.
Poate mă înțelegi, ai pățit și tu ca mine. Ai imprumutat și după aceea ți-a părut rău. Cum reacționezi atunci când persoana în cauză îți cere să-i împrumuți o altă carte?
Sau poate nu mă înțelegi. Poate ai impresia că sunt prea protectoare și paranoică, poate chiar sunt, însă am dreptul să vreau să-mi păstrez cărțile în cele mai bune condiții. Clar?!
Foto: pexels.com
6 Comentarii
Comenteazabarbalata mirela / May 4, 2017 la 10:29 pm
Lucruri de genul acesta mi s a intamplat cu multi ani in urma. Acum nu 🙂 . Si am riscat sa imprumut unor persoane “straine” de pe retelele de socializare. Pana acum nu am avut surprize neplacute 🙂
Cornelia Popa / May 5, 2017 la 9:35 am
Uhu, mare risc! Eu n-aș risca, mai ales cu niște cărți care-mi plac tare mult! Bun totuși că n-ai avut parte de neplăceri! Poate e valabilă și varianta aia cu “De la cine te aștepți mai puțin…” și invers 🙂
Andres / May 5, 2017 la 10:42 am
Mirela, am comis-o şi eu aşa. Era o tipă care mă tot sâcâia să îi dau împrumut o carte, s-a întâmplat să ne şi cunoasştem în real life, i-am împrumutat-o apoi, în urma unei neînţelegeri am rupt legăturile cu ea. Cartea a rămas la ea. Trebuie să mi-eo cumpăr la un moment dat 😀 Nu a fost singura întâmplare de gen…
Andres / May 5, 2017 la 10:43 am
Nu împrumut cărţi din multe motive. Unul ar fi acela că sunt oameni cărora nu le pasă, le aduc înapoi cu diverse “îmbunătăţiri” sau, cum ai zis tu, nu le mai aduc deloc. Mi s-a întâmplat.
Nu îmi place nici să cer cărţi, de câte ori am citit o carte de împrumut am simţit că nu e a mea, pe unele le-am cumparat apoi pentru a le avea în bibliotecă. Ştii ce mă calcă pe nervi foarte tare? Când spui cuiva că nu împumuţi cărţi şi se uită strâmb. Băi, e cartea mea, am dat bani pe ea, fac fix ce vreau cu acea carte. Asta nu mă face egoistă, ci pe cel care nu îmi respectă alegerea nesimţit. Vrei să împrumuţi o carte, mergi la bibliotecă. Acolo ai 3 săptămâni (parcă ăsta e termenul) să o dai înaipoi. La mine nu e foarte sigur că revine atât de repede. But, it’s just me, the book hoarder :)))))
PS. Există şi excepţii. La naiba!
Cornelia Popa / May 5, 2017 la 10:56 am
Eu împrumut cu dragă inimă! Mă bucur să știu că cei din jurul meu citesc, îi încurajez să o facă! Totuși, aș prefera să aprecieze gestul meu și să aibă grijă de carte, doar atât și toată lumea-i fericită! 🙂
Când lectura durează mai mult de o săptămână... / July 19, 2017 la 7:37 am
[…] e posibil să le placă la nebunie și n-aș vrea să rănesc pe cineva (acesta fiind unul dintre motivele pentru care câteodată nu împrumut cărți). Cert e că după două astfel cărți, și una după alta, parcă mi-e frică să mă apuc de […]