O recenzie care “să placă la toată lumea”. Cum să scrii o recenzie
Îmi plac recenziile fiindcă ele dau viață cărților citite, într-un mod aparte: înglobează esența lor, sunt ușor de partajat pe internet și reprezintă o dovadă vie că acele cărți și-au întâlnit cititorii.
Din păcate, nu toate recenziile reușesc să complimenteze cărțile cărora le aparțin. Iar aici nu mă refer la cele negative, cu care e altă poveste, ci la acele recenzii care nu sunt bine scrise și care, din acest motiv, nu-și vor atinge scopul – să atragă mai mulți cititori.
Nu dețin rețeta pentru o recenzie ideală. Dimpotrivă, consider că nu trebuie să ne limităm la stilul clasic de a recenza o carte și să luăm întotdeauna în considerare posibilități alternative. De exemplu, recenziile video ale Andreei, pe canalul ei Youtube sunt fabuloase și merită vizionate. De asemenea, recenziile cu tentă umoristică sau cu o componentă vizuală (foto sau video), mi se par perfecte pentru a capta atenția și a dezvolta interesul pentru citit. Prin originalitate, autorii lor reușesc să atragă atenția într-o mare de informații stridente, în mediul virtual.
Ca urmare, având atâtea posibilități la îndemână, precum și modele de inspirație, cred că este păcat să continuăm să scriem recenzii fără personalitate. Chiar dacă, din diferite motive, rămânem adepții stilului clasic, (pe blogul personal sau pe site-uri dedicate recenziilor precum Serial Readers), ar trebui să urmăm câteva reguli destul de importante, pentru ca textul nostru să fie apreciat și share-uit la cât mai mulți potențiali cititori:
1. Corectitudinea gramaticală
Recunosc că am considerat gramatica sora mai plictisitoare a materiei “Literatura română”, la școală. Însă e importantă. Nu numai fiindcă internetul e plin de naziști gramaticali, ci fiindcă un text corect din acest punct de vedere este cartea de vizită autorului. Dacă suntem cititori în serie (sau doar cititori ocazionali), este musai să cunoaștem regulile de bază ale scrierii. Cum ajungem până acolo, dacă am chiulit de la orele de gramatică? Citind tot mai mult, vom reuși în cele din urmă să recuperăm cunoștințele pierdute.
2. Mesajul transmis de recenzie
Citind-o, ar trebui să primim răspunsuri la câteva întrebări de bază:
- Ți-a plăcut sau nu cartea?
- De ce merită citită? Care este elementul (sau elementele) cheie care conferă valoare lecturii?
- Dacă ai critici, ce argumente aduci în sprijinul lor?
3. Evită spoilerele în recenzie!
Din păcate, încă mă lovesc de ele. Îmi amintesc frunzărind review-uri la o carte pe care o citeam chiar în acel moment, când cineva “cu inspirație” a dezvăluit finalul. Mi se pare urât și este un motiv întemeiat pentru ca eu și alți cititori să fim frustrați, evitând recenzii ok care poate nu au nicio vină. Deci rugămintea mea fierbinte, pentru toți cititorii, este să nu mai dezvăluie în cadrul recenziilor momentele cheie ale acțiunii! Dacă vorbim despre o carte clasică, al cărei subiect a fost întors pe toate părțile de generații întregi, poate nu e o crimă. În rest, un mare NU.
4. Să aibă un dram de originalitate.
Chiar dacă este un simplu text pe o pagină de blog, ceea ce incluzi în cadrul recenziei rămâne important. Un rezumat nu înseamnă o recenzie. Pe acela îl găsim și pe ultima copertă a cărții. Afirmații precum “Este o carte bună” iarăși nu au prea multă relevanță, dacă nu sunt dublate de argumente specifice. Încearcă să recomanzi cartea mai departe, menționând eventual cărei categorii de cititori te adresezi: este realistă, sau SF? Poate pentru tine subiectul respectiv înseamnă mai mult decât pentru alții, de aceea e bine să specifici că tu ești adeptul/adepta stilului respectiv și te adresezi cititorilor din nișa ta, nu tuturor, la grămadă.
5. Să fie bine structurată.
Acest sfat, ca și primul, este valabil pentru orice text care vede lumina zilei. Structurează recenzia într-un mod inteligent, nu arunca impresii la voia întâmplării și nu scrie doar o înșiruire de gânduri, fără cap și coadă. Preferabil e să adaugi câteva subtitluri și să evidențiezi anumite fraze sau cuvinte cheie din cadrul ei. Astfel cititorii tăi o vor parcurge mai ușor, dar și Google va fi mulțumit și îți va face recenzia mai ușor de găsit.
Dincolo de aceste reguli – de bun simț zic eu – nu uitați de libertatea și de opțiunile pe care tehnologia ni le pune la dispoziție. Mai mult ca oricând, astăzi avem șansa de a ne transmite impresiile legate de lectură în moduri creative, cu impact puternic, inclusiv asupra noii generații. Bucurați-vă deci de cărțile din bibliotecă și recenzați-le cu stil!
Foto: pexels.com
14 Comentarii
Comenteazasimona / June 19, 2017 la 8:41 am
Buna, am o singura mentiune vis-a-vis de recenzii. Am citit recenzia unei carti, care mi-a placut atat de mult incat m-a facut sa imi doresc sa citesc cartea. Am cumparat-o si…surpriza! Recenzia a fost mult mai faina decat cartea. Asta e ca la publicitate, te face sa cumperi produsul si apoi iti dai seama ca nu e chiar asa cum te asteptai. Mai sunt si de astea 🙂
O zi frumoasa
Anca Zaharia / June 19, 2017 la 11:41 am
Apropo de ce spui, Simona, am pățit și eu adesea să cumpăr o carte doar bazându-mă pe recenzia cuiva, că așa am decis eu că fix cartea XYZ e perfectă pentru mine, după care am descoperit că nu ne completăm deloc, ba nici nu ne intersectăm. Pe de altă parte, mi s-a întâmplat și să scriu eu despre o anume carte sau să recomand ceva cuiva cu convingerea aia tâmpită că „100% e pentru tine”, dovedindu-se apoi că pot să aud și „ce naiba, credeam că mă cunoști, cum să-mi dai să citesc AIA?!?” 😀
Silvia / June 19, 2017 la 12:01 pm
Mda, e ceva cu recenziile astea de 5* la carti care nu prea se ridica la acea inaltime… :P. Cat despre recomadat carti altor persoane, mi se pare acelasi risc ca la “sa te prezint lui X, sigur va veti intelege bine”. :)) Ups!
bughitza / June 30, 2017 la 9:53 pm
Hei, pe de-o parte recenzille au un grad destul de mare de subiectivitate, iar pe de alta parte faptul ca o carte nu se ridica la nivelul asteptarii nu e nimic rau in sine. Nu toate cartile sunt extraordinare si nu cu toate ne potrivim. Eu caut intr-o recenzie acele mici detalii despre actiune care sa ma incite sau sa ma tina departe de o carte. Mi se pare ca daca reusesti sa aduci in recenzie si putin din atmosfera cartii, e minunat. Adica daca stilul de a scrie recenzia e pe tiparul cartii este excelent. Am facut la un moment dat o descriere a unei carti cu personaje de la periferie si am luat ceva din limbajul acela in descriere. Pana la urma asa mi se pare ca este corect, sa stii la ce sa te astepti.
Anca Zaharia / June 19, 2017 la 11:30 am
Acum știu că mă îndepărtez oarecum de subiect, dar cred că mergeau și alte subpuncte: 6. Dacă ai 15 ani și abia ai descoperit cititul, ți se pare că ai colege care citesc și au mai mult lipici la băieți, ai citit însă doar o carte până acum și la orele de română din clasa a 8-a chiuleai ca să fumezi în pădurea de lângă școală, mai ai niște răbdare, nu te apuca imediat să-ți faci blog și să scrii aiurea, să se îngroașe și mai mult rândul blogărilor analfabeți (de fapt, rândul blogărilor, acum desconsiderați cu toții că na, cu toții ar fi analfabeți).
Sau 7. Fii sincer, în primul rând cu tine! Dacă poți, acordă-ți 10 min de sinceritate și întrebă-te dacă nu cumva îi e mai bine lumii fără recenzia ta. Cu alte cuvinte, nu scrie o sinistritate proastă doar de dragul de a scrie. Lasă, e vreme pt toate, așa cum trebuie să dedici o vreme și instruirii și perfecționării tale. Nu te împușcă nimeni dacă n-ai o recenzie postată la fiecare două zile.
Sau 8. Dacă toți amicii tăi iau interviuri la vedetuțe, nu da și tu mesaj unui scriitor mediu cu „dai și mie un enterviu”, fără să pui măcar semnul întrebării. Nu trimite deja întrebările dacă omul nu ți-a spus că e ok să-ți acorde interviul. Dacă tot le trimiți, pe Stele și Univers, dă-i mamei tale să-ți verifice întâi gramatica. Și nu întreba, iar și iar și iar și fucking iar, „cum tea-i apucat de scris?” și „e greu să fi scriitor?”. Te rugăm noi, oamenii, nu musai grammar nazi ai blogărelii.
Silvia / June 19, 2017 la 11:59 am
Hihi! Bine zis, Anca 😀 :)) Eu am fost mai ‘delicata’ asa,
Andres / June 21, 2017 la 10:33 am
Haoleu, maică! Ce bine ziseși. Am și râs cu un ochi, cu unul aproape am plâns. Și nu e de la aeru’ condiționat. De-ar ajunge mesajul ăsta fix la miile de destinatari care se încadrează în profil… Din păcate, cred că sunt ocupați cu “din ce care e asta?/vreau fluturi/cartea asta trebuie să o aivă toată lumea” – desigur, exagerez pe alocuri. Sau nu.
simona / June 19, 2017 la 12:48 pm
Tot pe langa subiect, Anca, tu ai stilul tau inconfundabil, pe care l-am descoperit prima data (si am ras de n-am mai putut!) in jurnalul tau de librar. As citi o carte bazandu-ma pe o recenzie a ta si cred ca nu as gresi prea tare. Dovada stau si comentariile la acest subiect.
O zi frumoasa!
Emil Calinescu / June 20, 2017 la 2:12 am
As mai adauga 3 puncte fundamentale, esentiale:
1. Spre deosebire de recenzia de film, la care trebuie sa vorbesti despre stil. Eu din recenzie vreau sa stiu daca-l tipul de carte pe care-l citesti intr-o seara, daca-ti trebuie o zi intreaga, daca trebuie sa stai cu dictionarul langa tine. Degeaba spune ca-i faina, ca a impresionat-o, daca nu-mi spune asta. Nu-mi spune stilul.
2. De la un blogger de carti am pretentia punerii cartii in context. Vreau sa vad o recenzie care-mi aduce ceva-n plus chiar daca am citit cartea. Eu sunt la prima carte a autorului X, bloggerul de carte e a la zecea. Sa-mi spuna cat de diferita e fata de celelalte ale autorului, sa-mi explice cumva contextul in care a fost scrisa. Informatiile-s utile si inainte de a o citi, dar si pt mine, care deja am citit-o.
3. Sa aiba acel blogger un fel al sau unic. Vreau sa vad, pe cat posibil, acelasi stil, aceeasi structura, unica, la toate recenziile de pe acel blog. Sa fie un stil unic al blogului. Nu sa vad la o carte ca se vorbeste despre tema principala, dezbatuta, iar la alta carte, sec, ca e buna.Vreau CONSECVENTA din partea bloggerului (a celui care scrie recenzia).
Silvia / June 20, 2017 la 10:04 am
Multumim pentru completari, Emil!
Andres / June 21, 2017 la 10:35 am
Foarte bine punctat, Emil! Am și notat partea cu stilul 😀
Mulțumesc!
Patricia Lidia / June 23, 2017 la 4:53 pm
Ei, și iacătă-mă furând articolul și comentariile și pregătind material de suport pentru clubul meu de lectură… 🙂 nu puteam zice nici măcar eu mai bine! :))) nu că aș fi eu cine știe ce expert în domeniu…
Denisa / June 23, 2017 la 5:29 pm
Hello. Foarte util articolul tau. O sa tin cont la urmatoarea recenzie de carte.
Andres / June 23, 2017 la 5:39 pm
Câteva greșeli frecvente (via Lorelei Miheşan):
1. TREI puncte de suspensie. 3.
2. După punctele de suspensie (trei, da?) se lasă spațiu.
3. Înainte de „etc” nu se pune virgulă.
4. conjugare.ro is your best friend, la fel și DEX/DOOM 2 și diacritica.
5. Spațiu după virgulă, nu înainte.
6. Schimbări ale formelor de plural, variante noi în flexiune.
7. Datorită ≠ din cauză.
8. Fără vroiam. Voiam/vream, altceva nu.
9. Ghilimelele în limba română se pun așa („…”).
10. Multe cuvinte care nu se scriau înainte cu cratimă se scriu acum cu (da, bine, recunosc, astea-s finețuri) — azi-dimineață, mâine-seară, rămas-bun etc.
11. Diferența dintre maxim/maximum și minim/minimum.
12. „Majoritatea” era atât acord gramatical, cât și după înțeles.
13. NU SE PUNE VIRGULĂ ÎNTRE SUBIECT ȘI PREDICAT (excepție când e inversată topica sau este subiect subînțeles).
14. AșAză. Verbele de conjugarea I cu tema terminată în „ș”, „j” se scriu cu „-ează” la indicativ prezent, persoana a III-a. Așază are tema în „z”.
15. Nu se lasă spațiu înainte de semnele de punctuație.
16. Nu se lasă spațiu/blank după paranteze.
17. Atenție la traducerea din engleză. Țineți cont și de context, „sign” poate fi atât semn, cât și zodie.
18. „Drag” are la feminin plural forma „dragi”, articulat „dragile” (nu drage, dragele).
19. „Hey, feteLOR!” Mi se zbate un ochi când văd „hey, fetele”.
20. ServiciU, nu servici.
21. Feedbackul, nu feedback-ul. Nu toate cuvintele împrumutate din engleză se articulează cu cratimă. Aici trebuie să vă uitați în DOOM, sunt foarte multe…
22. Doar ≠ decât.
23. E-MAILURILE. Nu emailurile sau e-mail-urile. Weekend se scrie weekend/weekenduri, dar și week-end/week-end-uri.
24. Folosiți alineate pentru a delimita ideile, textul devine mult mai ușor de parcurs!
25. Ideal ar fi ca textul să fie justify, dar aici depinde și de tema blogului etc.
26. Nicio/nici o. Nici o dată, nici de două ori, așa puteți să țineți minte. Nici un prost, dar nici un deștept. Niciun permis nu a fost eliberat.
27. „Vreo” se scrie mereu legat.
28. „Or să trebuiască” nu e corect.
29. Nu mai traduceți expresii din engleză, folosiți corespondentul din română sau scrieți-le direct în engleză.
30. Citiți de mai multe ori, mereu o să vă scape cel puțin o literă sau un acord.
31. Nu reacționați urât când vă corectează cineva. Pățesc des să fac greșeli de literă (mai ales când scriu de pe telefon) și mă enervează când nu mă corectează nimeni.
32. Nu se lasă blank înainte sau după bara oblică (/). Excepții: când citezi versurile unei poezii fără a le așeza pe rânduri diferite, elementele sunt formate din mai multe cuvinte, dacă al doilea cuvânt începe cu „i” mare sau „L” mic.
33. Nu se pune virgulă înainte de „ori” și „sau”. Dacă au sensul „adică” pot fi precedate de virgulă.
34. Punctul se pune după închiderea parantezelor, nu înainte.
35. Evitați construcțiile de tipul „pe perete”, tot o formă de cacafonie.
36. Se pune virgulă înainte de „și” dacă este adversativ.
37. Virgule înainte de iar, dar, ci.
PS. On my wishlist: DOOM.