povestea

Povestea iubirii – mereu aceeași, mereu diferită

de / June 18th, 2017 / 63 vizualizari

“Once upon a time there was a boy who loved a girl, and her laughter was a question he wanted to spend his whole life answering.” – History of Love, Nicole Krauss

Mă declar pe jumătate cucerită, din start, de (aproape) orice conține cuvântul “iubire” în nume: cărți, filme, parfumuri, cântece. Prin urmare, misiunea filmului The History of Love, regizat de prolificul Radu Mihăileanu, era să-mi cucerească și cealaltă jumătate – misie ușurată de faptul că m-am îndrăgostit iremediabil, cu câțiva ani în urmă, de cartea cu același nume, scrisă de Nicole Krauss. Acum pot să confirm: misiune îndeplinită!

Îmi subliniasem Povestea iubirii ca fiind musai de văzut la TIFF, dar nu s-au aliniat astrele, așa că am văzut filmul în București – deși, recunosc spășită, nu mă așteptam să ruleze așa de repede și în așa de multe cinematografe, inclusiv în cele de mall.

the-history-of-love (2)

Chiar și pentru cei care nu au citit cartea, filmul constituie un punct de atracție prin prisma numelor din distribuție – îi amintesc aici pe Gemma Arterton, Derek Jacobi, Elliott Gould, Sophie Nélisse (o veți recunoaște cu siguranță din Hoțul de cărți) – dar și, mai ales, prin faptul că reprezintă debutul în limba engleză al regizorului Radu Mihăileanu, responsabil pentru filme ca La source des femmes, Le concert, Va, vis et deviens sau Train de vie.

Prea multe nu ar fi de zis despre subiectul filmului: nevoit fiind să se despartă de Alma Mereminski – “cea mai iubită femeie din lume”, cum îi place lui să o numească -, ca urmare a izbucnirii celui de-al doilea război mondial, Léo Gursky termină de scris cartea promisă: “The History of Love”. Ce nu știe el este că romanul va ajunge să inspire și să lege prin fire invizibile oameni din țări și generații diferite. Marele merit al filmului este că reușește să transmită o stare de bine și încrederea că orice femeie poate fi “cea mai iubită din lume”.

the-history-of-love (1)

Chiar dacă, personal, Sophie Nélisse mi-a plăcut mai mult în Hoțul de cărți, iar Derek Jacobi mi s-a părut prea teatral, pe alocuri, povestea m-a prins (din nou), iar cele 130 minute s-au scurs parcă pe nesimțite. Și asta o spune o persoană care privește cu teamă filmele mai lungi de două ore. Cu teamă că o să adoarmă, adică. Halal cinefilă, știu. De menționat că este tare plăcut, ca român, să vezi chipuri cunoscute pe ecran, chiar și numai pentru câteva scene scurte.

Așadar, dacă vă este dor de o poveste veche de când lumea, dar cumva, mereu diferită, încercați-o pe aceasta. Este veselă, tristă, sensibilă, exuberantă, jucăușă și tot ce v-ați mai putea aștepta de la o poveste de dragoste. Și, dacă nu ați citit-o deja, vă recomandăm cu tărie și cartea.

# # # # # # #

MissValery

Miss Valery este co-fondatoarea clubului de carte www.serialreaders.com. Cititoare in serie (cum altfel?) si pasionata de calatorii, filme si evadari, daca nu o vezi citind, inseamna ca e ori plecata prin cine stie ce locuri, ori la cinema, ori evadeaza din vreun escape room. O gasiti si la: www.gameoftrolls.ro

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare

Ecranizări

Somnul rațiunii naște umbre

de / February 22nd, 2017

Every fairy tale has a dark side Miss Valery și Silvia s-au sacrificat și s-au dus la Fifty Shades Darker pentru ca voi să nu fiți nevoiți să o faceți (sperăm că sacrificiul nu a fost în van). Miss Valery Nu vă lăsați păcăliți...

Citeste mai mult

Ecranizări

De la tinerețe pân’ la bătrânețe

de / February 15th, 2017

Gândim diferit, reacționăm diferit iar experiența își spune cuvântul. Principiile și esența sufletului omenesc rămân însă aceleași, de la tinerețe până la bătrânețe. Așa cred eu dar așa spun și alții, iar cel mai elocvent exemplu se află în trilogia...

Citeste mai mult