Mindfulness pentru părinți sau Cum să fim părinți Prezenți

de / April 27th, 2017 / 247 vizualizari

A fi sau a nu fi părinte? Mai multă fericire sau mai multe griji? Adrenalină sau stres? (“Faptul de a fi părinte ne intensifică enorm nivelul de stres”). Poate nu sunt tocmai întrebările cu care îți începi viața de adult cu copil în dotare, însă te gândești la ele atunci când îi observi pe ceilalți și începi să te compari cu ei.

Deși meseria de părinte nu se învață din nicio carte – și recunosc este foarte mult instinct în tot ceea ce faci – ea este totuși bazată pe cumulul de cunoștințe și experiențe pe care le-am trăit. Iar a conștientiza ceea ce faci, gândești, decizi – chiar în legătură cu propriul copil – este ceea ce se numește Mindfulness și poate fi salvarea la care nu te-ai gândit. Despre parentaj și cum să practici starea de Mindfulness au scris soții Myla și Jon Kabat Zinn în cartea Mindfulness pentru părinți, apărută la editura Herald și pe care am citit-o ca un fel de confirmare a unor lucruri de care am început să-mi dau seama abia în ultimii ani.

Ca părinte experimentezi mereu noi senzații și înveți lucruri noi chiar de la copiii tăi. Când sunt mici înveți puritatea și sinceritatea, când sunt mari înveți inclusiv cum stă treaba cu tehnologia și multe altele. Ceea ce vreau să spun e că în tot acest amalgam contează drumul pe care îl parcurgi. A fi părinte nu înseamnă doar 18 ani din viața copilului – până devine adult – ci tot parcursul, atât timp cât ai un fiu/fiică în viață. Și de tot acest drum ar trebui să ne bucurăm.

“Cheia parentajului conștient = prin faptul că noi respectăm suveranitatea (autoritatea și libertatea) copiilor noștri, le dăm posibilitatea ca să ni se arate în adevărata lor înfățișare și să poată să-și găsească propria cale” – zic autorii.

Soții Kabat Zinn dezvoltă în cartea lor și câteva momente și exemple de practicare a mindfulness, dar ceea ce este de reținut este că grija față de noi ca părinți și ceea ce noi emanăm (emoții, reacții) este ceea ce se transmite mai departe copiilor. Cu alte cuvinte, dacă noi vom fi relaxați și copii vor fi relaxați, dacă ei văd la noi că citim sau practicăm meditația – și ei o vor practica. Doar că trebuie să fim constanți în aceste manifestări.

Iar ca să fim constanți și conștienți de toate aceste lucruri trebuie să ne protejăm, să fim atenți, să profităm și să ne încărcăm de momentele (uneori rare) care ne umplu de energie fie de la copil fie de la un hobby care ne face plăcere. Dintotdeauna am avut nevoie de un timp și un spațiu al meu, în care să nu fac nimic, doar pentru a sta liniștită în tăcere și întotdeauna când am avut parte de acest timp și spațiu am reușit să gândesc mai limpede și să mă relaxez.

“Părinților nu trebuie să le placă, nu trebuie să fie de-acord cu tot ceea ce fac copiii lor sau cu modul în care aceștia aleg să trăiască, atunci când sunt mai mari; dar atunci când un copil, indiferent ce vârstă are, simte acceptarea noastră, simte dragostea noastră – acest lucru îl poate face să fie mai echilibrat și mai întreg.”

De aceea, autorii recomandă Mindfulness. “O retragere dedicată meditației reprezintă o oportunitate de a face un anumit tip de lucrare interioară personală, care este extrem de dificil de făcut în afara cadrului propice al retragerii, din cauza tuturor obligațiilor.”

Ce am notat din carte:

“Hrană pentru suflet – ceea ce fac copiii și tu ești foarte mândru.”

“De fiecare dată când am opus rezistență, ne-am luptat cu ea, am încercat să o controlăm sau am comentat negativ despre această energie, nu am făcut altceva decât să înrăutățim lucrurile. În astfel de momente, ne poate fi de mare ajutor găsirea unei căi de a fi împreună cu proprii copii, în loc de a fi împotriva lor.”

“Pe măsură ce copiii noștri cresc, vor exista moduri în care vor continua să aibă nevoie de sprijinul nostru. Și, pe măsură ce noi îmbătrânim, vor exista momente în care vom avea nevoie de sprijinul lor. Un ciclu de viață, o permanentă dăruire și primire, care, schimbându-se odată cu trecerea timpului, ne poate hrăni pe toți.”

“Noi, părinții, nu putem să prevedem provocările cu care el se va confrunta în zece sau douăzeci de ani, sau poate chiar în cinci ani.”

Cartea este disponibilă pe Elefant, aici, şi pe Libris, aici >>

Foto: Pexels.com

# # # # # # # # # #

Oana Grecea

Oana Grecea este mamă, jurnalist, blogger, un om pasionat de lucrurile care se întâmplă într-o bucătărie. Îi place să citească - cărțile sunt cele care au scos-o din impas în multe cazuri - și împărtășește cititorilor ei experiențe care speră să-i inspire, să le stârnească pofta pentru citit și bucătărit. O găsiți și pe: http://gandurisibucatareala.ro

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare