Un Paşte ca altădată să aveţi!

de / April 14th, 2017 / 88 vizualizari

Copil fiind, obişnuiam să merg în vacanţe la bunici. Fie că era vacanţa mare, fie că era vacanţa de iarnă sau cea de Paşti, acelea erau momentele în care mă simţeam liberă. Acum nu vă imaginaţi că aveam voie să fac orice năzbâtie îmi trecea prin cap, nu. Dar acolo, la marginea acelui sat din Bărăgan, aproape de gârlă, de câmp şi foarte aproape de stele, până şi micile restricţii pe care le aveam erau parte din povestea mea minunată.

Andreea, nu te urca în copaci, Andreea, coboară de pe casă, Andreea, mai lasă cartea aia puţin că-ţi strici ochii, Andreea, dacă te mai prind odată la gârlă… toate acestea le auzeam rostite de vocea caldă a bunicii mele. Sunt zile în care îmi aduc aminte de câte un “n-ai voie” şi o sun pe mamaie să o-ntreb dacă mai ştie. Sigur că ştie, draga de ea! Şi râde de mine că încă mai ţin minte întâmplări şi replici după mai bine de douăzeci de ani.

Într-un an, în vacanţa de Paşti, am mers la ţară cu trenul. Părinţii mei aveau una alta de rezolvat, aşa că m-a salvat sora mamei de stat închisă în “cutia de chibrituri” (aşa le spuneau bunicii mei apartamentelor la bloc). Îmi aduc aminte foarte clar de acea călătorie căci era prima dată când mergeam cu trenul. Eram atât de fericită, încât i-am spus mătuşii mele că e cea mai bună mătuşă din lumea-ntreagă şi din Univers. Uite ce frumos e, pot să stau în picioare şi să privesc câmpurile, uite, acum privesc eu către omuleţii din maşini, uite, uite. Da, era o fericire imensă. În compartiment, alături, o doamnă cu figură de bunică din poveşti mă privea zâmbind. Când mătuşa mi-a spus să mai stau şi jos, că o supăr pe doamna, aceasta a zâmbit şi a spus că nu o deranjez, că îi aduc aminte de nepoţii ei. Am aflat atunci că avea nepoţi mari, că acum nu o mai vizitau ei, ci ea mergea la oraş să îi vadă.

Eu o să merg mereu la bunici, i-am spus. Toate vacanţele le voi petrece acolo, şi acum, şi când voi fi mare mare. Aşa spuneau şi nepoţii mei, a zis femeia clipind des şi a întors privirea către geam. Aşa spunem toţi. Apoi, puii cresc şi pleacă, au grijă de puii lor, uită…

Îmi aduc aminte că am întrebat-o pe mătuşa mea ce a vrut să spună doamna, despre ce pui vorbea, dacă e puţin tralala. Nu puteam concepe vacanţele în altă parte decât la ţară, la mamaia mea şi la tataia.

Cu timpul, vacanţele s-au scurtat, timpul a-nceput să se comprime. Nu mai ştiu care a fost prima vacanţă pe care nu am mai petrecut-o la bunici, nu ştiu unde s-au dus toţi anii… Cu toate astea, cele mai frumoase amintiri sunt legate de copilărie, nicicând şi niciunde nu m-am simţit mai liberă ca în curtea bunicilor. Iar vacanţa de Paşti, pentru că am continuat să am vacanţe şi nu concedii (copilul din mine e la putere!), va fi mereu legată de curtea bunicilor, de mirosul de cozonaci scoşi din cuptor, de ouăle colorate cu ciorapul, de drobul care nu îmi placea niciodată pentru că mirosea a miel, de Hristos a Înviat şi Adevărat a Înviat – cioc, v-am bătut pe toţi, am oul cel mai tare, ha!

Bucuria pe care o simţeam atunci aş vrea să o simt din nou, acea bucurie să o simtă toţi copiii, să o simţiţi voi, dragilor! Asta îmi doresc, asta vă doresc. Să aveţi zile senine, zile liniştite alături de cei dragi. Sărbători cu bine!

Foto: Pexels.com

# # # # # #

Andres

Andres este co-fondatoarea clubului de carte www.serialreaders.com. Crede ca tot ceea ce ni se intampla in viata, se intampla cu un scop. Cartile pe care le citim, oamenii pe care ii intalnim, lucrurile pe care le vedem ne ajuta sa luam deciziile potrivite. Este autoarea cartii Inca o dorinta (www.incaodorinta.com). Blog personal: andreeaban.ro

2 Comentarii

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare