Lansările de carte dau cortina la o parte din dreptul scriitorului

de / April 5th, 2017 / 109 vizualizari

Atunci când citesc o carte, mi se întâmplă să am impresia că și scriitorul e fictiv sau, mă rog, că e o persoană la care cu greu pot ajunge. Lansările de carte mi-au demonstrat că nu e deloc așa. Ba din contra, mi-au arătat că scriitorii (marea majoritate) sunt oameni simpli, plini de emoții când se-ntâlnesc cu cititorii și duc o viață absolut normală.

De ceva timp am început să merg din ce în ce mai des la lansări de carte. De obicei merg la cele în care, după ce am citit una din operele lor, simt că rezonez cu scriitorul și aș vrea să clarific dacă e chiar așa și dacă ar trebui să continui să-i citesc. Ana Blandiana, Dan Lungu, Ionel Simota, David Lodge, Hanne Orstavik și mulți alții mi-au demonstrat că da, așa e. Totuși, am fost și la lansări de cărţi ale căror autori îmi erau necunoscuţi, și mare mi-a fost bucuria să descopăr că sunt deosebiți și că lecturile lor merită să fie cunoscute și citite. Așa mi s-a întâmplat cu scriitorii Cătălin Mihuleac și Guillermo Arriaga (în poza din header apare alături de cititorii săi, 2014).

Întâlnire cu cititorii pe tema cărții “America de peste pogrom” – Cătălin Mihuleac (2016)

Lansările de carte aduc un plus de farmec și magie lecturii. Faptul că scriitorul renunță a mai fi doar un nume pe copertă și acceptă se se apropie de cititori, să se deschidă în fața lor și să-și împartă încă o dată gândurile și trăirile, spune multe despre el. Îmi imaginez că-i foarte greu să ții piept criticilor și de aici trag concluzia că e și mai greu să-ți privești cititorii în ochi. Am observat că după ce merg la lansări de carte tind să privesc altfel cărțile scriitorilor. Îmi sunt mai dragi. E ca și cum în urmă întâlnirii s-a stabilit o conexiune între noi și asta mă face să iau lecturile drept confesiuni ca de la prieten la prieten. Le simt mai aproape și empatizez mai ușor cu ele.

Se întâmplă uneori ca la diferite lansări de carte scriitorul să fie rece și absent. Aceste întâlniri mi se par cele mai dure. E ca și cum scriitorul construiește o barieră între el și cititori. Dacă încă nu e pregătit pentru a lega o relație cu aceștia, de ce a acceptat să le vorbească? Mereu am plecat cu un gust amar de la astfel de întruniri, ca și cum un prieten bun în care eu am avut încredere mi-a întors spatele. Ca și cum eu m-am deschis lui citind cartea și el nu a răspuns la fel.

Tototdată, lansările de carte mă ajută să înțeleg mai bine lecturile și modul autorului de-a scrie. Mă ajută să trag concluzii pe viitor, dacă într-adevăr merită să citesc sau nu o carte. Desigur, ceea ce se întâmplă la o lansare de carte nu definește în totalitate un scriitor. Însă știi cum se spune, prima impresie contează, și pentru mine contează mult ce semnale transmite scriitorul și ce emoții îmi provoacă.

Pentru voi ce rol au lansările de carte? Cu ce gânduri plecați de la astfel de întâlniri cu scriitorii?

Surse foto: arhiva personală, Iulian Gherasim, Purice Adrian, Bogdan Todireanu

# # # # #

Cornelia Popa

Mă bucur de lucrurile mărunte ale vieții, îmi pun o carte și-un termos cu ceai în coșul bicicletei, pedalez până-ntr-un colțișor al naturii și sunt cea mai fericită! Iar dacă am și-o bucățică de hârtie… imediat îi dau o formă și-un nou sens! O găsiți și pe: https://www.facebook.com/douamanute/

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare