Adun citate preferate în suflet și-n notepad
E neprețuit momentul acela când citești o carte și dintr-o dată simți că autorul ți-a strecurat un sfat sau un răspuns printre rânduri. Ți s-a întâmplat și ție, așa-i? E ca și cum scriitorul ți-a observat inima, a văzut că lipsește o bucățică din ea și s-a decis să te ajute și să-ți dea un plasture, adică un fragment în care să găsești alinare și susținere.
Mereu iau aceste fragmente și le adun în suflet. Bine, și într-un notepad, ca să fiu sigură că din două părți sigur le voi găsi mai târziu. Din fiecare carte sustrag acele citate ce parcă mi se adresează. Înainte de a le strânge buchețel și a le așeza deoparte, le subliniez încetișor cu creionul pe carte. După ce termin de citit cartea, o răsfoiesc și transcriu cele subliniate și șterg sublinierile. Astfel cartea rămâne curată, fără răni. Da, când văd o carte subliniată cu pixul/ marker-ul sau una ce are colțurile paginilor îndoite simt că o doare și în același timp mă doare și pe mine. Așa că aleg să subliniez ușor cu un creion al cărei urmă poate fi ștearsă ușor.
Toate aceste citate dragi, după cum spuneam, le adun în suflet și au efect de balsam hidratant. Totodată am un folder special în calculatorul meu, o bibliotecă virtuală cu mai multe rafturi, în care îmi salvez notițele. Așa le găsesc mereu oricând am nevoie de ele. Am încercat inițial să le adun într-o agendă, însă am ajuns undeva la vreo patru agende într-un an, așa că mi-am spus că trebuie să le găsesc alt loc.
Am mai observat alte idei alte cititorilor și multe chiar mi-au făcut cu ochiul și mi-am propus să le pun în aplicare. Am văzut că unii își pun post-it-uri colorate pe pagini sau lasă bilețele la pagina respectivă. Cineva mi-a spus că își transcrie citatele preferate pe-o hârtie și lasă mai apoi foaia în carte. Cred că pe cea din urmă am să o aplic și eu.
Tu cum îți notezi citatele preferate și unde le păstrezi ca să-ți fie mai aproape de suflet?
Sursă foto: arhiva personală
2 Comentarii
ComenteazaAndres / March 11, 2017 la 3:26 pm
Eu, recunosc, le subliniez uneori cu pixul. Și nu mă simt aiurea deloc. 😀 Este unul dintre motivele pentru care nu împumut cărți… sunt ale mele, am o relație specială cu ele și nu vreau să-mi asum riscul de a rămâne fără ele… Sunt și mai ale mele (dacă pot zice așa) prin acele sublinieri, colțuri îndoite (fac și d-astea).
Îmi aduc aminte cu drag de anumite cărți din biblioteca părinților în care găseam astfel de sublinieri. Încercam atunci să îmi imaginez prin ce stări a trecut persoana care a citit cartea, de ce a subliniat tocmai acel pasaj. Fiecare persoană are o relație deosebită cu cărțile ei, iar când lasă un semn pe carte, lasă o poveste pentru cei care o vor citi mai târziu. Un fel de scrisori din trecut. 🙂
Cornelia Popa / March 13, 2017 la 10:33 am
Argumentele sunt bune, deci se acceptă! Clar, fiecare are relația lui specială cu cărțile și tocmai aceste obiceiuri personale fac totul să fie mai minunat: lectura mai plăcută, relația mai strânsă, amintirea mai frumoasă. 🙂