Ragtime, nebunia americană dinainte de Jazz Age

de / February 7th, 2017 / 466 vizualizari

Cu câtă bucurie am citit Ragtime, cartea scrisă de E.L. Doctorow în 1975 și apărută la noi la Litera, în 2016, în colecția clasici moderni Litera, cu o copertă foarte faină și cu un format prietenos, care m-a ajutat să o citesc repede-repede… deși nu voiam să scap de ea chiar așa ușor.

Încep prin a spune că în facultate ni s-a recomandat cartea asta măcar o dată pe semestru, măcar la un curs de fiecare dată. Și efectiv n-am dat de ea. Ori n-am știut unde s-o caut. Acum, când teoretic „nu mai trebuia”, m-am bucurat de ea mai mult decât aș fi făcut-o, probabil, pe vremea lecturilor obligatorii.

Mi-a plăcut extraordinar de mult stilul autorului, mi-a plăcut și traducerea (în original am citit doar câteva pagini pe internet), m-am simțit ca și cum aș fi recitit Tragedia americană a lui Theodore Dreiser, pe care o recomand cu la fel de multă pasiune. Sunt cel puțin incredibile cărțile acestea, lecții de istorie americană împletite cu fiorul acela unic pe care doar literatura îl poate da.

Cartea este așa cum ni se descriau mai demult Statele Unite ale Americii: un quilt. Un loc de întâlnire pentru diferite perspective, pentru culturi diferite, pentru discriminare și acceptare, pentru toleranță și absurd, un loc unde pare că nimic nu se potrivește, dar unde elementele componente blend in (nu ca la un melting pot, totuși), ca să ne americanizăm, însă fără să-și piardă caracteristicile esențiale.

ragtime, doctorow

Acțiunea are loc la început de secol XX, atunci când ragtime este pe val. Ragtime – asemănător nebuniei declanșate mai târziu de Jazz. Se întâmplă ca aceste ritmuri unice, inspirate de cultura africană și adaptate societății americane ce se ridica fastuos în acele decenii, să se suprapună cu viețile și pățaniile ciudate, excentrice, absurde ale unor personaje mai mult sau mai puțin cunoscute: Harry Houdini, faimosul magician, J.P Morgan și imperiul său opulent, Henry Ford cu revoluția sa pe piața muncii, Emma Goldman, militanta anarhistă. Alături de toți aceștia gravitează alte personaje, mai „mici”, dar deloc neînsemnate: negustorul evreu care e scârbit de decadență și care ar face orice pentru a-și proteja fiica de relele acestei lumi pervertite, rebelul (la început fără cauză), muzicianul de culoare cu comportament „de parcă nu ar fi fost conștient că e negru”, care intră în probleme dintre cele mai grave pentru că pune demnitatea umană mai presus de orice.

Iar destinele acestor personaje se împletesc ciudat, aproape incredibil, deci absurd, și totuși cu naturalețea pe care numai viața reală o poate avea, oricât de incredibil ar fi ceea ce se întâmplă (sau da, ca-n viață și ca în cărțile foarte bune, cum e cazul aici).

Ceea ce demonstrează cartea de fapt este că fiecare perioadă, fie ea privită istoric sau doar din punct de vedere cultural ori strict social, este unică. „Destrăbălarea” din Jazz Age este de regăsit astfel mai devreme, în ragtime și-n principiile libertine care se propagau odată cu muzica alertă și dansul drăcesc și pasional al mulțimilor fericite să scape de banal cu orice mijloace.

O călătorie în timp fascinantă, o poveste atât de bine spusă și un autor pe care regret doar că nu l-am primit în biblioteca mea mai devreme! E una dintre acele cărți care n-o să se „demodeze” niciodată, adică n-o să mă plictisească niciodată!

Cartea e disponibilă la Libris, aici, la Elefant, aici sau la editura Litera, aici >>

# # # # # # # # #

Anca Zaharia

Iubitoare de cuvinte scrise și matroană la Ancazaharia.ro. Autoare a cărților „Sertarul cu ură”, „Jurnal de librar” și "Suicid" apărute la Herg Benet.

Un comentariu

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare