Cum ar fi cu cartea asta în bibliografia școlară obligatorie?

de / January 25th, 2017 / 689 vizualizari

TED Talks: ghidul oficial TED pentru vorbit în public ar trebui să fie o carte de bază în școala românească. Sau în școală, în general, dar tare mi-e că alte nații au măcar ceva asemănător. Cred că, dacă ai citit cartea asta, vorbești mai puțin, dar ai ce spune și o faci eficient. Că, dacă ai citit cartea asta, nu o să mai faci prezentări plictisitoare de moarte, că o să fii mai critic față de tine și că asta va duce la îmbunătățiri pe care le vor resimți cei care te ascultă.

Fie că vorbim despre speech-uri oficiale sau mai puțin formale, despre prelegeri ținute la muncă pentru a obține susținere pentru un proiect nou, despre felul în care explicăm în familie problemele urgente ce trebuie rezolvate sistematic, despre cum ne prezentăm la liceu sau facultate proiectul plictisitor pe care l-am avut de făcut în vacanță – toate acestea (garantez acum, după ce am citit acest „manual de vorbit”, cum i-am spus după primul capitol) pot fi aduse la cunoștința publicului tău într-un mod simplu, eficient, rapid, structurat și mai ales interesant.

De fapt, asta e fascinant la cartea despre care vă povestesc: TED Talks e un pretext, e sursa din care autorul își trage informațiile. Dar nu trebuie să te pregătești să vorbești la TED ca să ai nevoie de TED Talks: ghidul oficial TED pentru vorbit în public. N-ai cum să nu găsești ceva de învățat din ea, indiferent de domeniul în care activezi – poate doar dacă ai o experiență incredibilă pe partea de vorbit în public. Dar chiar și așa, experiența poate să nu te facă atât de eficient pe cât ți-ai dori, nu?

Pe lângă faptul că e structurată exact așa cum ți-ai dori ca să poți înțelege cum îți poți organiza și tu gândurile și ideile când ai ceva important de făcut (nu doar de spus), Chris Anderson dă o mulțime de exemple care te pot ajuta pe termen mediu și chiar lung. Nu cred că, odată pricepute „șmecheriile” necesare pentru a nu mai fi „cel mai prost din curtea școlii” la prezentat… orice, mai poți uita ceva. Și exemplele fac parte din discursurile ținute la conferințele TED de unii dintre cei mai diverși oameni de pe planetă, dar și cei mai interesanți, de la Sir Ken Robinson la Bill Gates sau Dan Pink.

La final, cartea are o listă cu discursurile menționate în ea (eu le-am văzut abia după ce am citit toată cartea, nu câte unul de fiecare dată când îl găseam amintit în text, așa că am putut să fac niște comparații și observații care-mi vor fi de folos pe viitor).

Mai mult, mi s-a părut că TED Talks: ghidul oficial TED pentru vorbit în public este o nouă Retorica a lui Aristotel, una updated și necesară ca aerul nepoluat în zilele noastre.

Dacă mulți, mulți oameni ar citi cartea asta (sau una asemănătoare, nu dau cu parul), am auzi mai puține cuvinte puse-n discuții doar ca să fie și sunt convinsă că am fi mai utili societății în ansamblul ei. Cum ar fi cu cartea asta pe lista de lecturi obligatorii? Cum ar fi dacă elevii și studenții s-ar documenta eficient, dacă și-ar exersa tehnicile în clasă, unde să primească feedback-ul colectivului, dacă ar lupta să spună cele mai complicate lucruri în cele mai simple și atrăgătoare moduri cu putință? Poate că școala ar avea de câștigat, poate că viitori angajați ar fi mai skilled în mod practic și necesar.

Ted Talks

Ce mi s-a părut curios, dar destul de logic, a fost lucrul repetat de autor în mai multe moduri, cu mai multe ocazii: publicul, oricare ar fi el, te iartă pentru bâlbâit, poticnit, ezitat, panicat, emoționat. Practic, te iartă pentru orice, numai pentru un lucru nu: pentru cititul de pe foaie. Lipsa de contact cu ei, sentimentul pe care li-l dai, ca și cum tu le citești fără intonație ceva ce ar fi putut afla la fel de bine dintr-un mail sau pe un website… peste asta nu va putea trece nimeni niciodată. Mi-am amintit de unii profesori pe care i-am avut în facultate și nu le-am mai găsit scuze: nu poți să fii în domeniul tău, să vorbești despre lucruri pe care le cunoști (de o viață?), pe care le predai de o viață, iar singurul lucru în care constă predatul să fie cititul monoton al profesorului plictisit de pe foaia murdară de anii în care a fost folosită pentru a „preda” unui student care ar prefera o discuție naturală, cu câte o pauză de gândire, cu câte o ezitare, cu ceva antrenant și nu ucigător de răbdare, așa cum este cititul pentru ceilalți.

Mulțumim, cu toții știm să citim! Dacă vrei să vorbești în fața cuiva, vorbește, nu citi!

Cartea poate fi comandată la Libris, aici, la Elefant, aici, sau pe situl editurii Publica, aici >>

# # # # # # #

Anca Zaharia

Iubitoare de cuvinte scrise și matroană la Ancazaharia.ro. Autoare a cărților „Sertarul cu ură”, „Jurnal de librar” și "Suicid" apărute la Herg Benet.

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare