Fluturi - Serial Readers

Jurnal de librar: fluturi în petale de trandafir

de / July 5th, 2016 / 655 vizualizari

După cum știți, am scris pe blogul meu despre Experimentul „Fluturi” – m-am simțit presată de sutele (miile, cred) de întrebări legate de cartea asta pe care mi le-au pus clienții librăriei în care lucrez.

Anca Zaharia

Foto: Anna Antal

De cele mai multe ori am zis „Da, avem Fluturi” sau „Nu, nu avem” sau „Nu, nu mai avem, primim mâine”, dar sunt destul de multe persoane care au trecut la nivelul următor și au vrut să purtăm o discuție cultă despre mine, dacă am citit cartea, cum mi s-a părut, de câte ori am recitit-o, cum de am păcătuit și n-am citit-o și tot așa.

Și m-a intrigat. Deși majoritatea cititorilor de Fluturi arată la fel (știu că autoarea cărții nu e de acord cu generalizarea opiniei despre cititori dacă ea e bazată pe cartea pe care o citesc, but you will see my point), adică 100% femei, cu ceea ce ele își consideră, probabil, defecte pe care încearcă fără succes să le ascundă sau camufleze (kilograme mai multe decât și-ar dori, de exemplu, sau fără o înălțime de brad vânjos sau cu șolduri ca-n picturile lui Rubens), au fost destule cazuri în care am simțit că aș vrea să știu mai multe despre cititorul din fața mea.

Cum asta nu e posibil, soluția la îndemână a fost să pun eu însămi mâinile-amândouă pe cele două volume (sunt săracă, am împrumutat prima ediție, n-am dat 55 lei pe cea de-a doua). Și am pus mâna, am citit un volum și jumătate.

Vă scriu de la muncă, unde e expusă reeditarea primelor două volume. Și tocmai am avut discuția următoare cu o doamnă:

– Cât costă bestseller?

– Poftim?

– Bestseller, ăsta de aici. Cât e?

– Adică setul cu primele două volume, reeditarea de la Fluturi?

– Daaa, evident că Fluturi. Dar e bestseller. Cât e?

Ei, abia aici ar putea fi problema. Cum se face că tot cititorul de Fluturi e așa bătut cu mecla-ntr-o chestie ori foarte tare, ori contondentă? Cum se face că extrem de puțini pun subiect și predicat în discuție și mai fac și acordul între ele? Ce are, domnule, cartea asta? Cum să scrii atât de prost și să ai cititori care ar ucide pentru tine, care s-ar strânge în 5 minute ca zombalăii să sugă seve din oricine se pune cu măiestria literară și iscusința pixului stimatei Irina Binder?

O altă doamnă, pe la vreo 50 de ani, zice:

– Ce naiba mai e și Binder asta? Că e peste tot.

– E… o carte care se vinde foarte bine.

– N-am citit, dar scrie prost, așa-i?

– Din punctul meu de vedere, da?

– Ca Sandra Brown, cum era aia pe vremuri?

– Da, cam așa.

– Cam așa? Adică mai bine?

– Nuuu, nuu. Mai prost. Dar nu voiam să vă influențez părerea.

– Lasă, că-i stricată de când am văzut titlul și coperta.

Și nu, chiar nu îmi place să îmi dau cu părerea despre ce tip de om e ăla sau „hălălant”. Dar mă deranjează că, de exemplu, eu nu mă pretind „șofer dă avion” (cum auzisem la unul mai demult) dacă m-am uitat la un documentar despre avioane ce pică din cer în flăcări. Și nici Binder poate că n-ar trebui să se considere scriitoare dacă tot ce a putut face a fost o intrigă de elevă de clasa a V-a care se uită la telenovele și care s-a prins, măcar parțial, de chestia aia legată de cum vin copiii pe lume și ce fac oamenii mari pe întuneric – musai în blestematele alea de petale de trandafir. Și nici Fluturi poate că n-ar trebui să fie considerată carte, cam din aceleași motive plus altele 5000.

Şi nici nu e vorba de altceva decât de cele 10-fucking-mii de exemplare vândute chiar la apariția celui de-al treilea volum. Marketing, PR, reclamă, înțelegem. Dar puhoiul ăla de cărți necesită un puhoi cel puțin egal de oameni dispuşi să dea 33 lei pe o carte (să vă spun că eu mă gândesc de multe ori că nu-mi permit să dau atât şi că mă interesez dacă nu este şi e-book, că e mai ieftin? Nu vă mai spun). Oameni care să fie dispuşi apoi să investească timp pentru a citi grozăvia. Cu ce spanac flasc rămâi după? Asta e marea întrebare. Unii citesc filosofie pentru a-şi diversifica întrebările despre posibilități şi variante, unii citesc istorie pentru a compara trecutul cu un potențial viitor, poate predictibil; alții recitesc la maturitate bibliografia şcolară pentru a retrăi, măcar puțin, emoțiile copilăriei şi ale adolescenței. Dar – pentru mine – va rămâne în vecii vecilor un mister motivul real pentru care ar citi cineva Fluturi.

Însă din Fluturi îmi iau salariul, iar asta e ok, să ne trăiască preferințele aducătoare de bucurii – măcar altora dacă nu nouă!

# # # # # # #

Anca Zaharia

Iubitoare de cuvinte scrise și matroană la Irrefutabilis. Autoare a volumului de poezie „Sertarul cu ură” apărut la Herg Benet.

16 Comentarii

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare