Recenzie E usor sa te iubesc scrisa de "MissValery"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Credeam ca am trecut de varsta la care sa ma mai impresioneze cartile etichetate ca fiind teen lit. Dar se pare ca sufletul meu prezinta simptomee de adolescenta perpetua, intrucat romanul Tammarei Webber - E usor sa te iubesc - mi-a placut mult mai mult decat ma asteptam.

Nici nu e greu sa iubesti aceasta carte: incepand cu coperta, continuand cu titlul si terminand cu descrierea de pe spate, absolut totul indeamna la lectura. O lectura deseori amuzanta si romantica, uneori incitanta dar si stangace, pe alocuri. Pentru ca da, romanul de fata are scapari, dar acestea sunt usor de trecut cu vederea cand te pierzi in poveste (sau in ochii verzi ai lui Lucas). Iar pana la urma, acesta este marele merit al acestei carti: te prinde si te prinde bine! Autoarea stie ca toti am fost adolescenti la un moment dat si profita de acest lucru, facandu-ne sa retraim, prin intermediul lui Jacqueline, tanara eroina a cartii, iubirile din liceu, dezamagirile, chiulurile, examenele ratate, petrecerile, prieteniile stranse, orgoliile, etc. Pana la acest punct, e usor de empatizat cu Jacqueline, pastrand totusi proportiile (sa nu uitam ca autoarea este de origine americana).

Povestea incepe in forta, cu o tentativa de viol care ar fi devenit o certitudine daca nu ar fi fost interventia miraculoasa a unui strain atragator. Abia dupa acest moment intens apucam sa ne mai tragem putin sufletul si sa ne familiarizam cu personajele. Jacqueline, protagonista, era obisnuita sa traiasca in umbra popularului ei prieten, Kennedy, pe care a ales sa il urmeze la colegiu, lasand preferintele personale in plan secund. Doar ca acesta, dupa trei ani de relatie, decide sa puna punct, pentru a putea sa isi faca de cap linistit. Exact la fix pentru ca in scena sa intre Lucas, artistul rebel care o urmarea din umbra pe Jacqueline, si Landon, preparatorul sexy de economie, care schimba cu Jacqueline mailuri pline de (sub)intelesuri. Kennedy, la randul sau, va reveni in lumina reflectoarelor.

Finalul este unul previzibil, dar cum se ajunge pana la happy-end este partea interesanta. Autoarea atinge subiecte serioase precum violul si omuciderea, reusind in acelasi timp sa construiasca o poveste de iubire desprinsa parca din visele adolescentei noastre. Cine nu a visat la baiatul rau, cu tatuaje si cercel in buza, cu un secret intunecat, care este de fapt baiatul bun, priceput la toate, talentat la desen si cu ochi doar pentru cea pe care o iubeste? Exact asa este Lucas, pe care este atat de usor sa il iubesti si sa uiti ca este doar o scorneala a imaginatiei autoarei... Un fel de Christian Grey mai tanar, dar fara cele 50 de vicii (si fara avere). Bine insa ca Jacqueline nu este o alta Anastasia Steele, desi nici ea nu ia cele mai fericite decizii de fiecare data. Nu pot spune ca i-am aprobat decizia de a nu-l reclama pe cel care a incercat sa o violeze (nu o singura data!), ba mai mult chiar, de a nu povesti nimanui prin ce a trecut. Autoarea indreapta insa lucrurile, inserand si o mostra de "girl power" spre final. Cum mi se intampla adeseori, si de aceasta data personajul meu preferat este unul care ar fi meritat mai multe pagini: Erin cea exuberanta si cu gura mare, care are cate un sfat pentru toate situatiile prin care trece Jacqueline si un umar pentru toate lacrimile acesteia.

Jacqueline respecta tiparul protagonistelor ingenue si cuminti, cu predispozitie spre inima franta si dependenta de persoana iubita. Finalul o gaseste insa schimbata: mult mai increzatoare in fortele proprii, mai curajoasa, si cu cateva lectii de auto-aparare la activ. Si, bineinteles, indragostita. Si cum sa nu fie cand i se fac astfel de declaratii? "Sa aleg sa fiu cu tine nu e o decizie complicata, Jacqueline [...] E usor. E incredibil de usor." De-ar fi dragostea la fel de usoara ca in carti...

Recomand aceasta carte pentru ca niciodata nu suntem prea in varsta pentru o poveste de dragoste. Lectura placuta!